O discuţie despre Intelligent Communication îmi readuce în atenţie problema evaluării în organizaţii. Numai că o transfer de la studenţi la manageri. Şi, că tot se desfăşoară curăţenia de primăvară la dosare şi materiale, îmi cad ochii pe evaluarea tip feedback 360 a competenţelor, realizată de Human Synergetics. Opt sunt dimensiunile luate în discuţie: Dezvoltarea personală (manifestă angajament, doreşte să se perfecţioneze), Comunicarea (ascultă părerile altora, procesează informaţiile, comunică eficient), Leadershipul (insuflă încredere, oferă instrucţiuni, deleagă responsabilităţi), Adaptabilitatea (se adaptează la împrejurări, gândeşte creativ), Construirea relaţiilor (construieşte relaţii personale, facilitează succesul echipei), Gestionarea sarcinilor (lucrează eficient, demonstrează competenţă), Acţiunea (ia măsuri, obţine rezultate), Dezvoltarea celorlalţi (motivează cu succes, cultivă talente individuale).

Această trecere în revistă, corelată cu spectacolul din firmele româneşti, pare uşor absurdă pentru că reperele de evaluare şi viaţa curentă a firmelor sunt complet paralele. Dar mai ales, ideea de evaluare şi de adaptare a managementului/strategiilor de instruire a angajaţilor la rezultatele evaluării este foarte depărtată de practica managerilor români. Ei nu au timp, sau nu au încredere, sau nu sunt dispuşi să folosească rezultatele evaluării la ceva, sau nu cred că valorile la care dimensiunile de mai sus fac trimitere au vreun rost…

Anunțuri