(Mai schimb puţin subiectul discuţiei că blogul tinde să se transforme în blog critic şi nu vreau…) Anume, un subiect interesant este să identificăm asemănările şi deosebirile între religii sau între curente ale aceleiaşi religii. Cât de importante sunt asemănările şi diferenţele pentru aspecte majore ale vieţii sociale au demonstrat mai mulţi (Max Weber în Etica protestantă şi spiritul capitalismului, Lucian Blaga în Trilogia cunoaşterii). Însă în continuare sunt interesante pentru studiu nu atât diferenţele de dogmă între curente, cât obiectivarea dogmelor la nivel normativ. De exemplu, protestantul este mai ascetic, tinde să fie sumar în relatări, este mai restrictiv în legătură cu afişarea publică a unor probleme, în schimb este foarte preocupat de eficienţa a ceea ce face. În schimb, ortodoxul este mai tolerant, mai sociabil, cu un spaţiu privat mai puţin clar delimitat faţă de spaţiul public, însă dependent de birocraţie.  De asemenea, dacă translatăm problema la diferenţele între religii, observăm cum contrastele aparente se estompează şi se transformă adeseori în asemănări. În plus, dacă dorim să vorbim despre o cultură pe care nu o cunoaştem, este bine să consultăm câteva titluri de referinţă mai înainte, cu scopul de a elimina stereotipurile şi etichetele fără fundamentare. (De exemplu, părerea greşită despre religia islamică: se aplică automat eticheta „fanatic”,  „terorist”, pentru că în spaţiul public acestea au fost trăsăturile cel mai des sugerate sau asociate. În realitate, reprezentanţii oricărei religii se distribuie pe un continuum, de la dreapta la stânga ( de la „închis şi agresiv” la „comunicativ şi echilibrat”). Numai că nu îmi dau seama unde se plasează românii ca grup pe acest continuum…

Anunțuri