Unde trebuie să ajungi? întreabă şoferul.

Încolo (cu şase blocuri) dar lasă-mă aici, pe la jumătate, spuse pasagera, crezând că îl scuteşte de o osteneală.

Nu vrei să te las aici, la jumătatea intersecţiei? soseşte răspunsul ironic. 

Ah, am psihologie de pieton, oftează pasagera.

(Forţată să îmi schimb acest mod de a gândi, în viitorul apropiat, îl reconsider cu o nostalgie anticipată 🙂 )

De exemplu, pentru pietoni, maşinile nu sunt populate de oameni. Sunt doar nişte bolizi sau nişte obiecte mari de metal, periculoase, care opresc (uneori, nu este sigur) la stop sau la trecerea de pietoni. Ele trebuie ocolite şi oricum, centrul de interes sunt mijloacele de transport în comun. Ochiul de pieton este format în observaţia doar a ceea ce utilizează: prin urmare, memoria selectivă înregistrează doar autobuzele şi troleibuzele. De asemenea, distanţele sunt evaluate în funcţie de viteza de mers pe jos: am nevoie de trei minute până la staţie. Sau azi am o zi grea, trebuie să merg în trei locuri. Trebuie să ajung la sediul X, este între staţii. Iar Y locuieşte pe nişte străzi cu case, ce pacoste!

Psihologia şoferului este aparent în avantaj. Scăpată de chinul traseelor combinate alcătuite automat în minte, sau de incertitudinea gestionării timpului, în plus cu perspectiva relaxată a celui care „observă din umbră” şi şoferi şi pietoni, are însă alte dileme: unde parchez? M-au blocat, cum scap de aici? M-am încadrat greşit, ce mă fac? Ce vrea idiotul ăsta din spate de la mine? Iar limbajul nonverbal al şoferilor este interesant…maşina devine o persoană, cu mijloace de expresie care participă la „conversaţie” şi completează limbajul uman non-verbal.

Citez dintr-o carte foarte proaspăt apărută la Tritonic pe care colega mea Loredana Ivan o va lansa luni 11 mai la ora 18,30  în holul mare al SNSPA (văd că am deschis o tradiţie cu locul lansărilor şi mă bucur 🙂 ):

„Competenţa nonverbală se defineşte drept abilitatea indivizilor de a codifica şi respectiv decodifica mesajele nonverbale în funcţie de contextul social, de a estima şi prezice emoţiile, atitudinile, comportamentul celorlalţi, în funcţie de comportamentele nonverbale ale acestora, de a folosi elemente nonverbale pentru o obţine rezultatele dorite în interacţiunile cotidiene”.

Anunțuri