Dacă tot a fost astăzi concursul pentru ocuparea unor poziţii de asistenţi şi preparatori, mi-au intrat în atenţie problemele legate de relaţia unui profesor la început de carieră cu studenţii. Cum un asistent sau preparator a fost până nu demult student, este aproape de ei şi ca vârstă, şi ca preocupări, este greu de construit un alt status, mai ales că trecerea de „cealaltă parte a baricadei” poate funcţiona din start ca factor defavorizant. Am aflat astfel nu numai dilemele celor aflate la început de carieră didactică, ci şi strategiile pe care le folosesc ei pentru a construi o relaţie corectă cu studenţii. Astfel, putem considera ca şi strategii:

Permisivitatea: unii dintre profesorii tineri pactizează cu studenţii de pe poziţia de „fost coleg” şi stabilesc relaţii informale (avantaj: lipsa conflictului) fără să le poată cere prea mult în ceea ce priveşte atenţia, tema de acasă sau frecvenţa, deci se renunţă la calitatea actului didactic.

Rigiditatea: relaţiile cu clasa sunt de la distanţă, excesiv de formale şi într-o rutină uşor enervantă. Avantajul este un bun control al clasei şi al timpilor de lecţie. Dezavantajul: lipsa de motivare şi de satisfacţie a studenţilor.

Stabilirea unei relaţii asimetrice: azi am auzit cazul cuiva care (avusese mama învăţător) pe baza „experienţei” de care dispunea, folosea des termeni de genul „copile, treci acolo”; „copii, dacă nu daţi rezolvarea acum pierdeţi un punct”, termeni care stabileau de la bun început asimetria.

Duritatea: câţiva preparatori vin în învăţământul superior după ce au lucrat o scurtă perioadă  în firmă (firme). Aceştia au de obicei o atitudine tranşantă, împart sarcini şi le evaluează după criterii destul de aspre. Avantajul este disciplina clasei şi capacitatea ridicată de control, precum şi motivarea unora dintre studenţi care se simt „provocaţi”.

Accesibilitatea: unii dintre preparatori, în dorinţa de a construi relaţii bune şi de a elimina animozitatea, sunt vulnerabili la problemele studenţilor şi la solicitările excesive ale acestora. Însă, practica odată stabilită, devine rutină şi cronofagie, şi pot să apară şi momente delicate pentru că unii studenţi îşi permit prea mult la un moment dat  (De aceea, poate că aceasta este cea mai puţin recomandabilă cale de adoptat).

 

Anunțuri