Viitorologie, adică ştiinţa viitorului. Bineînţeles că titlul este un pic ironic, chiar dacă disciplina există şi există şi oameni care se specializează în aşa ceva. Organizaţii puternice şi cu aspiraţii de viaţă lungă plătesc bine asemenea specialişti, care să le construiască pe baza prognozelor nişte scenarii viabile despre cum va arăta viaţa lor peste X ani. (Probabil sunt folositoare, dar nu cred că or să apară prea curând în România.)

Dar întorcându-ne la numele disciplinei, ne întoarcem şi la întrebarea cum este viitorul sau dacă viitorul poate fi prevăzut. Aici atât adepţii inferenţelor logice, raţionaliştii, cât şi terapeuţii şi vizionarii se contrazic. Unii spun că viitorul poate fi creat aproape în întregime prin legea atracţiei (nu sunt stabilite decât momentul de început şi de sfârşit al unei vieţi). Alţii spun că există „viitoruri” posibile şi omul este cel care alege prin liberul lui arbitru între aceste variante, comun variantelor fiind un anumit tip de energie care se manifestă în viaţa individului. Alţii spun că există câteva jaloane clare sau trasee prestabilite, iar libertatea de arbitru care rămâne omului va imprima nuanţa traseului (nu traseul însuşi). În fine, alţii spun că viitorul este predeterminat şi omul nu poate să facă mai nimic. Versiunile acestea, toate, nu sunt decât puncte pe un continuum ale cărui extreme sunt predeterminarea absolută şi libertatea absolută. Adică, ne întoarcem la problema libertăţii din filosofia antică…dar tot nu ştim care este adevărul.

Anunțuri