Vinerea trecută, cineva „împarte” ziare electorale gratis, în zona Eroilor. Nu am reţinut nimic din ziarul cu pricina, decât câteva nume  de personaje publice despre care nici nu ştiam că fac parte din partidul X, cel care editase ziarul (reacţie slabă 🙂 notorietatea este un argument prea slab pentru motivarea alegătorilor, aşa de dezinteresaţi sunt). Pe penultima pagină, o singură sintagmă interesantă, care face cât tot restul ziarului la un loc: managementul relativităţii.

Dacă stăm să ne gândim, este o metaforă pentru viaţa cotidiană din România şi nu numai. Viaţa înseamnă raportarea neîntreruptă şi implicită a valorilor şi aspiraţiilor proprii la valori şi aspiraţii exterioare (individuale sau colective). Adică, management continuu de relaţii simbolice. Cine sunt eu, cine este celălalt/ceilalţi… După ce principii se construiesc ierarhiile la care se raportează (pentru unii, ierarhia morală sau religioasă; pentru alţii, o ierarhie socială; pentru alţii, o ierarhie de putere; iar pentru alţii – mulţi- o ierarhie bazată pe tangibil, pe material) şi cum evoluează confruntările simbolice. Din acest management al relativităţii se construieşte identitatea personală. La sfârşit constatăm că important nu era scopul ci drumul însuşi…

Anunțuri