Proiectul nostru de cercetare cu încălzirea globală mă face să mă gândesc la mai multe – între care diferenţa dintre nivelul social de responsabilitate şi alte societăţi, mai „bătrâne” – însă una dintre idei îmi stăruie mai mult în minte. Încălzirea globală şi potenţialele dezastre care ar putea lovi mapamondul ne atrage atenţia că societăţile, ca organisme sociale, trebuie să îşi schimbe regimul de viaţă şi dieta. Altfel spus, orice societate consumă energie ca să funcţioneze/trăiască. Însă energia se produce din ce în ce mai greu, iar deşeurile tind să sufoce răbdătoarea planetă. În aceste condiţii, se pot adopta două căi: sau societăţile devin mai cumpătate (regim, limitare strictă de calorii: scăderea consumului de energie, prin aparate economice sau prin casele pasive), sau schimbă ceva la modul în care produc energia/hrana de toate zilele (noi tipuri de energie, non-poluantă: adică, schimbarea alimentaţiei pe baza recomandărilor) . În fine, ultima modalitate este să se adune toate deşeurile pe care le produc societăţile  în acest picnic planetar şi să se ascundă undeva, la mii de metri adâncime, unde nimeni nu vrea să le mai vadă (proiectul Fenco). Probabil nici una dintre alternative nu are sorţi de izbândă, din moment ce: (a) scăderea consumului de energie nu poate fi asociată decât cu toleranţa şi cu responsabilitatea faţă de cei din jur şi faţă de organismul social; (b) tipurile noi de energie nu sunt studiate pe deplin; (c) strângerea deşeurilor implică creşterea costurilor energiei şi a costurilor investite în tehnologii, ceea ce face ca ideea să fie respinsă de către public.

Revenind….ce ar trebui să facă un organism social în aceste condiţii? Ar trebui să schimbe modul în care se hrăneşte sau modul în care se comportă?

Anunțuri