După o îndelungă perioadă de linişte în fauna electronică a casei (nu chiar linişte, de fapt, vărul din străinătate tocmai îşi pierduse unul din cei trei ochi – însă specialistul care îl instalase nu mai putea fi deranjat deocamdată, aşa că fu lăsat să funcţioneze aşa) interveni din nou o sincopă în legătura cu lumea. Fratele cel mic, după o perioadă de activitate intensă, cedă psihic şi pierdu conexiunea. Pierderea se realiză într-un mod selectiv: aparent, se conecta, dar se închidea imediat. O pierdere atât de subtilă, încât semăna mai mult a grevă decât a depresie cauzată de stres. Este un semn pentru mine, gândi stăpâna, poate trebuia să iau o pauză de la Internet. Ghinionul studenţilor, care au aşteptat până în ultima clipă să trimită lucrările la citit. Acum se vor învăţa să fie mai prevăzători pe viitor.

Este un virus, opină la telefon specialistul care îl consultase ultima dată. Vaccinul a fost slab şi a şi expirat, probabil. Bolnavul fu dus de urgenţă la cabinetul specialistului şi se interveni rapid. Succesul aparent se dovedi până la urmă a fi doar un compromis. Acum nu accepta să se conecteze decât dacă pornea de la început pe anumite străzi virtuale…şi refuza să descarce fişiere electronice. De, erau prea grele! Fixaţie subconştientă? Se poate, dar ce o să se întâmple pe termen mediu?? Fu adus acasă şi fratele mai mare, după o spitalizare care nu îl ajutase cu nimic: conexiunea cu lumea era tot blocată. Care să fie soluţia?…

Anunțuri