(Ceea ce scriu acum este analiză comportamentală pură :)).

Tot gândindu-mă la lanţul simplu dar atât de greu de descifrat, antecedent-comportament-consecinţă, am început să înţeleg că nu numai comportamentele izolate pot fi analizate în acest mod, ci şi grupurile de comportamente şi chiar şi viziunile despre viaţă. Mai precis, o perspectivă greşită despre viaţă se poate să fi fost recompensată de către familie/societate în mod repetat şi astfel să se întărească. Nu de puţine ori se spune despre cineva că ” a fost greşit educat de femeile din viaţa lui”…afirmaţia se referă la tipurile de recompense simbolice pe care le-a primit de-a lungul istoriei de familie sau de cuplu.

„Oamenii în general îşi folosesc comportamentele pentru trei funcţii principale: vor să obţină ceva, să scape de ceva sau, pur şi simplu, caută o stimulare senzorială.” (Mary Barbera, Comportamentul verbal, Editura For You, Bucureşti, 2009, p.23).

Să luăm pe rând aceste funcţii ale comportamentelor. Putem da exemple din viaţa de cuplu ca să fie la îndemâna oricui :):

a) Obţinerea unei recompense materiale sau simbolice din partea partenerului. Atunci când într-un cuplu unul dintre parteneri are pretenţii/reproşuri/nemulţumiri, de fapt solicită atenţie şi sentimente pozitive din partea partenerului. Este un comportament care cere recompensă afectivă. Aparent, cel care iniţiază probleme nu primeşte nici o recompensă, pentru că partenerul fie evită comunicarea, fie intră într-un conflict.  Totuşi, cel care a iniţiat „comportamentul problemă” a câştigat atenţie, informaţii suplimentare de la celălalt şi eventual, asigurări care i-au întărit dispoziţia afectivă.

b) Evitarea unei sarcini. De multe ori partenerul mai turbulent sau mai coleric inventează ceva sau îşi „aminteşte” o problemă de discutat tocmai atunci când trebuia să realizeze o activitate mai plictisitoare pentru binele familiei. „Comportamentul problemă” are ca scop să devieze atenţia de la sarcina de realizat şi, prin enervarea celuilalt, să scoată obiectivele sarcinii de pe ordinea de zi.

c) Stimularea senzorială. Nu întotdeauna adulţii întreprind acţiuni pentru a obţine sau a scăpa de ceva. Unora le place pur şi simplu să enerveze sau să tulbure climatul vieţii de familie. Nu numai prin faptul că domină şi se simt mai puternici, hrănindu-şi eventualele frustrări (cu asta se înscriu tot la funcţia a) )ci   pentru că au o plăcere intrinsecă de a savura comportamentele necontrolate ale altora. Pentru această funcţie, cel mai bun exemplu este televiziunea – o bună parte din audienţe au ieşit de sub „teoria U şi G” (care e deja prea complexă pentru a explica relaţia lor cu televizorul) şi se situează la un nivel pur senzorial.

Dar mă opresc aici ca să nu deviez de la analiza comportamentală…

Anunțuri