Se pare că pe unde trec, chiar dacă nu mă aştept, reîntâlnesc metafora care este şi titlul blogului…de data aceasta, o interpretare a unui antropolog german, Marius Schneider (interpretare adusă ca argument în sprijinul muzicoterapiei de către Dominique Bertrand, instructor CIM). Antropologul observă că orice tradiţie spirituală dă sunetului un loc particular: în cea egipteană, zeul Toth a creat lumea râzând. În cea indiană, mantra „Om” este la originea Creaţiei. În cea creştină, metafora de origine a lumii este sonoră. „Dumnezeu era Cuvântul…” aşadar, spune autorul, sunetul este materia primă din care s-a creat Universul. (Interpretarea este însă puţin colaterală, aş adăuga eu. Cuvântul nu este doar sunet, este sunet plus informaţie…)

(…) Mergând mai departe pe firul acestui raţionament, poziţia de ascultător ca funcţie a fiinţei umane devine una spirituală. Elaborarea unui mesaj are loc numai pentru că cineva s-a plasat în poziţia de ascultător. Iată cum un rol care nu pare atrăgător pentru nimeni (pentru că majoritatea ar vrea să se plaseze în poziţia de emiţător, nu de receptor) este investit cu valenţe speciale…

Anunțuri