Civilizaţia prinde în mrejele ei încetul cu încetul, întinzând capcane pe cât de diverse pe cât de subtile. De la moda vestimentară atât de schimbătoare, la „ajutoarele de casă” (roboţii şi aparatele casnice), la calculatoare, multimedia, ş.a. Indivizii încep prin a le folosi din pragmatism şi sfârşesc prin a le personaliza şi a se identifica prin ele.  Dar nu intervine doar identificarea, ci şi compensarea unor frustrări. De exemplu, o maşină se achiziţionează din considerente practice: să crească posibilitatea de deplasare; să crească independenţa; să se economisească timpul…Dar, imediat, devin vizibile avantajele intangibile, cum spun advertiserii. O maşină protejează. Spaţiul personal nu mai este expus la stridenţa, capriciile, dorinţa de control a altor necunoscuţi faţă de care până nu demult ne ispăşeam vinile imaginare. Spaţiul de decizie, de asemenea. Mult mai liber faţă de interacţiunea cu dorinţele, preferinţele şi energiile emise de alţii.

Apoi, în timp, devin vizibile (doar pentru câţiva) şi ispitele. A conduce o maşină dă o senzaţie de putere…faptul că, indiferent de înălţime şi de greutate, prin câteva apăsări de pedale se poate controla un monstru greoi de metal, cu mecanismele lui necunoscute cu tot, dă o senzaţie de control al situaţiei şi de putere asupra celor mai slabi (pietonii). Este o ispită pentru că, mai ales pentru personalităţile încă neformate (vârsta de 20 de ani) poate exista iluzia că maşina înlocuieşte alte trăsături necesare precum disponibiltatea de a munci, dorinţa de perfecţionare într-un domeniu profesional, ambiţia de a avea rezultate bune….

Anunțuri