De câtva timp am venit mai mult în contact cu dilemele unei categorii de femei care „aud venind” gongul temut al vârstei de patru decenii şi încă nu s-au împlinit pe ele însele în relaţia pe care o aşteptau…unele dintre ele sunt dezamăgite pentru că Dumnezeu „nu le-a ascultat rugăciunile”.  În primul rând,  să observăm că Dumnezeu le-a trimis multe altele  (mereu se vede doar ce nu este, nu ceea ce este …) iar în al doilea rând, ar trebui să se compare nu cu cuplurile reuşite (sau pe care le cred ele reuşite…) ci cu cazul femeilor singure în doi. Al celor care, cel mai des din motivul copiilor minori, rămân într-o relaţie „pe hârtie” cu parteneri pentru care nu mai simt nimic sau cu care nu mai comunică. Din câte se observă, în aceste relaţii formale bărbaţii îşi iau foarte des libertatea de a avea prietene/amante/soţii paralele, în timp ce femeile, din bună cuviinţă, din lipsă de timp sau de ocazii, nu recurg la aceeaşi metodă. Şi rămân închise într-o închisoare de hârtie…În unele cazuri, se trezesc şi se eliberează, constatând că grilajele pe care şi le ridicaseră nu erau chiar atât de reale şi de necesare. Însă adeseori, eliberarea vine prea târziu şi vindecarea durează prea mult. Prin comparaţie, cele singure apar net ca fiind în câştig. Cel puţin nu şi-au cheltuit energia într-o falsă relaţie şi au fost tot timpul disponibile să construiască relaţia pe care o visau, în eventualitatea apariţiei „lui”…

Anunțuri