Mă consider norocoasă pentru că am prins ultimele raze de soare ale verii (ieri) acolo unde le stă cel mai bine: la malul mării…Dincolo de nostalgia pe care o trezeşte marea în septembrie şi de bucuria unei vacanţe neprevăzute, am „evaluat” din nou litoralul românesc, cu „bune” şi „rele”. În continuare mi se pare suportabil în doar două momente:  început sau sfârşit de sezon, momente în care densitatea turiştilor scade sub pragul critic. În rest, aceeaşi alternanţă de civilizaţie şi neglijenţă (ca să nu spun mizerie), aceeaşi incertitudine în privinţa calităţii serviciilor, aceleaşi presiuni obositoare din partea comercianţilor oficiali şi neoficiali, aceleaşi reclame rudimentare (şi în general sonore :() aceeaşi atmosferă de distracţie ieftină pe care o ştiam de cincisprezece ani încoace…La „plusuri” putem include: eforturile de a îmbunătăţi condiţiile de la hoteluri şi pensiuni, atenţia mai mare faţă de nevoile turiştilor, preţurile accesibile.  Una peste alta, îmi pare bine că am fost la mare

(PS. Calculatorul meu nu vrea să posteze fotografii azi 🙂 )

Anunțuri