Majoritatea celor cu care am vorbit despre music therapy au avut o primă reacţie care suna cam aşa: A, dar ştiam despre valenţele relaxante ale muzicii…o foloseam pentru terapia stresului. Aşa mi-am dat seama că music therapy, fiind nouă în România, se confundă cu meloterapia: există însă diferenţe, şi nu puţine. Instrumentul de terapie este acelaşi (muzica) dar scopul în care este folosit diferă. În cazul meloterapiei, scopul este de a relaxa şi de a înlătura stresul pacientului. În cazul music therapy, scopul este de a identifica şi înlătura blocajele în calea dezvoltării individului. Meloterapia foloseşte piese muzicale cu un anumit ritm şi timbru (piese instrumentale, lente, identificate prin eticheta “muzică de relaxare şi vindecare”) în timp ce music therapy foloseşte piese muzicale din toate genurile, cu toate tipurile de ritm şi instrumente, sau combinaţii de genuri muzicale.

Pentru a testa receptivitatea oricui la music therapy, putem să punem următoarele întrebări:

1. Care este genul de muzică pe care îl preferaţi (cel mai mult)?

2. Care este genul de muzică pe care îl detestaţi (cel mai mult)?

La răspuns, sunt de luat în calcul variabilele: cu voce sau fără voce (instrumental); o voce sau mai multe (grup, cor); voce feminină sau masculină; ritmic sau melodic; clasic sau modern; frecvenţe înalte (disco) sau joase (rock); instrumente preferate (şi dacă se preferă combinaţia sau „soliştii”).

Vă invit să răspundeţi şi mai vorbim după ce vă exprimaţi 🙂

Anunțuri