De multe ori relaţiile, atât cele afective cât şi cele de afaceri, încep în acelaşi mod: cu promisiuni. Cineva are nevoie de altcineva şi nu are cu ce să îl atragă. Nu există nici o premisă de stabilire a relaţiei. Resursele care ar putea funcţiona ca recompense imediate nu există sau sunt îndepărtate. Totuşi, una dintre părţi are nevoie de relaţie mai mult decât cealaltă… În acest cadru, primul mecanism care se activează este observarea celuilalt, stabilirea trăsăturilor de caracter  (orgoliu, dorinţă de experimentare sau inovare, empatie, responsabilitate) pentru a identifica factorii motivatori care ar putea da rezultatul dorit. Apoi, se foloseşte o mixtură de motivatori intrinseci între care stimularea stimei de sine ocupă locul central. Promisiunea urmează în ordine logică. Toţi oamenii au aşteptări şi frustrări care, dacă sunt intense, absorb promisiunile după principiul buretelui: în acest stadiu, ele funcţionează ca mecanism de acroşare.  Numai că, în general, cel care promite este tipul vulpe iar cel care primeşte promisiunea este tipul leu (acţionează pe faţă, acceptă onestitatea ca premisă, consideră că nu există alte intenţii decât cele afişate). Pe măsură ce relaţia se stabileşte, promisiunile se retrag gradual. Nu mai pot să fac cutare lucru pentru că s-a schimbat contextul…sau am uitatnu mai pot sau nu mai vreau.

Mi-au rămas în memorie spusele cuiva cu care lucram mai demult la un proiect: Când m-am căsătorit, i-am făcut mai multe promisiuni soţiei mele, pentru că doream să o atrag. Din aceste promisiuni, nu mi-am ţinut decât o parte. Ce se întâmplă însă atunci când nu se ţine nici o promisiune? Imaginea relaţiei se deteriorează în mod accelerat: aproape nu mai contează ce calităţi are partenerul, ce aspecte pozitive a avut istoria comună sau potenţialul de dezvoltare  pe viitor. Frustrările care au orientat acceptarea relaţiei s-au amplificat în loc să se diminueze: ele au coagulat-o şi tot ele o dizolvă.

Translatând povestea la comunicare publică şi la campanii electorale, putem relua ideea: mai importantă decât imaginea partenerului este imaginea relaţiei. Important este ce aduce aceasta în ochii celui care a primit propunerea. Iar când promisiunile sunt încălcate în mod repetat, se ajunge la o negare a tipului de relaţie: nu mai vreau să mă căsătoresc pentru că nu mai am încredere în bărbaţi şi în căsătorie, spune femeia, dezamăgită după o serie de eşecuri. Nu mai vreau să votez pentru că nu mai am încredere în politicieni şi în sistemul politic, spune electoratul.

Anunțuri