Competiţiile simbolice furibunde care s-au dezlănţuit de câteva zile în spaţiul public m-au făcut să mă gândesc din nou la analiza comportamentală. Dar transferată la un nivel de care teoreticienii ei, Skinner, Lovaas şi alţii nu au ajuns să se  intereseze. Anume, să aplici lanţul antecedent-comportament- consecinţă la nivel de segmente electorale.

Antecedent: Traian Băsescu vine în 2004 şi spune „Să trăiţi bine”. Comportament: primeşte voturi. Consecinţă: În loc de trai bun, lumea primeşte scandaluri în fiecare zi; de la sandvişuri cu bălăcăreli publice la micul dejun, la ciorbă de partide la prânz şi la salată policoloră de miniştri, seara. În loc de recompensă, electoratul a primit un stimul aversiv. Şi nu doar o clipă, ca un mini şoc electric, ci prelungit pe cinci ani. Ei, acum e acum. Traian Băsescu propune un nou antecedent: România de bun simţ. (Tocmai el! 🙂  ). Rămâne de văzut ce comportament va obţine…

Ne mutăm un strat mai sus cu perspectiva şi ne gândim la un alt lanţ. Antecedent: De douăzeci de ani avem campanii electorale. Politicienii vin şi spun: Votaţi-ne, că vă dăm X şi Y ( în ultimii ani, invitaţia a devenit mai abstractă: votaţi, indiferent pe cine, numai veniţi la vot). Comportament: Unii oameni răspund la stimul şi participă. Consecinţă: nimeni nu dă nici X nici Y. Mai mult decât atât, dezamăgirea se repetă ca o placă stricată, o alegere după alta. Ce se va întâmpla la antecedentul de anul acesta? Numai bunul Dumnezeu ştie…

Oprindu-ne aici cu exemplele, să observăm cât de greu sunt de construit mesajele de campanie. Practic, designerii lor trebuie să aplice lanţul antecedent-comportament-consecinţă la segmentele electorale şi să se gândească ce factori motivatori funcţionează pentru fiecare. Pentru că, dacă primeşte nici o recompensă, publicul ţintă nu va repeta comportamentul.

Grea meserie, cea de comunicator…

Anunțuri