O nouă etapă în viaţa electronică din casă. Prietena se duse  la magazin şi cumpără primul notebook pe care îi căzură ochii. Avea un detaliu interesant: era roşu închis/vişiniu. „Nu avem altă culoare”, se scuză vânzătorul. (Hmmm…va să zică nu s-ar fi mirat dacă cerea unul galben, sau mov. Interesantă tendinţă în marketingul electronic! )

După schimbare, situaţia se linişti ca prin farmec. Se îndrăgostiră toţi de fratele cel sprinten. Într-adevăr! Ce înseamnă să fii mic să poţi să te strecori nevăzut în poşetă! Ce înseamnă să fii uşor să poţi fi luat peste tot şi să auzi atâtea lucruri interesante!

Curând, se văzură şi limitele noului venit. Uşurel cum era, nu putea să ducă poveri prea mari, cel mult două documente deodată. Memoria era superficială şi era capricios – cursorul zăpăcit de-a dreptul, te trezeai cu documente şi programe neinvitate cum sar pe ecran. Enervant!

În fine…surpriza plăcută a fost că fraţii mai mari deveniră responsabili şi  se maturizară brusc. Laptopul se declară mulţumit că nu mai era plimbat atâta prin locaţii necunoscute şi incomode. Vărul cel cu trei ochi se declară indiferent (şi aşa, pe el nu-l întreba nimeni nimic, chiar dacă era cel mai conştiincios dintre toţi). Iar desktopul dat spre adopţie, spre uimirea generală, nu avusese decât o comă simulată. Odată ajuns în noua familie, se trezi şi se comportă perfect. Ca să vezi, ce le mai trece prin minte indivizilor ăstora electronici…

Anunțuri