Campania electorală este în toi. Lumea se agită febrilă pe stradă, cu greve, frig, şomaj, birocraţie nesfârşită şi nesiguranţă. Cumva ieşit din peisaj, unele companii au început să plaseze reclame cu Moş Crăciun. Nimic mai disonant! Numai de moş Crăciun nu se pregăteşte societatea asta…

Una din legile subtile ale vieţii, legea compensaţiei, spune că atunci când pierzi ceva, câştigi altceva în schimb…O aplicaţie simplă este atunci când ne părăseşte cineva (nu neapărat într-o relaţie de cuplu). Poate să fie un prieten care emigrează, un coleg bun care se transferă, un mentor sau un instructor în care aveam încredere şi care îşi schimbă raza de acţiune. Şi, uneori, avem surpriza să descoperim că cel/cea care îl înlocuieşte este mai bun ca nivel profesional sau  mai potrivit cu noi ca stil de lucru. Deşi în momentul despărţirii de primul/prima am avut o strângere de inimă, odată ce facem un „total” al  „despărţirii”, acceptăm pierderea ca pe un câştig.

Altă aplicaţie priveşte compensaţia la alt nivel. Nu degeaba se spune că, după ce un copil rămâne fără tată, capătă protectori, mentori  sau prieteni ceva mai mari  care au grijă de el.  Oamenii care nu au relaţii de cuplu reuşite au împlinire în profesie. Oamenii singuri capătă prieteni. Oamenii cu o dizabilitate  capătă profunzime şi putere interioară. Fiecare capătă câte ceva în schimbul a ceea ce pierde.

Dar (mă întorc iar la societate, durerea oricărui sociolog 🙂 ) România oare ce capătă, după atâtea pierderi? În plan material, a rămas desculţă, iarna. Ca imagine: mai proastă decât realitatea. Ca relaţii cu vecinii şi prietenii: singură, nu-i pasă nimănui de ea (decât să o folosească, eventual).   Ca interior: bolnavă, roasă de oamenii incapabili care au ajuns să decidă pentru ea. Ca viitor: ceaţă, nu se vede nimic sigur.

Ce mai poate să câştige? Poate doar înţelepciunea…

Anunțuri