Nu întâmplător teorii importante din comunicarea de masă (fluxul comunicării în doi paşi sau spirala tăcerii) au fost formulate în legătură cu comportamentul electoral. Întotdeauna a fost o problemă spinoasă pentru analişti să detecteze modul în care se formează şi se stabilizează intenţia de vot. Cine, când, cum influenţează şi determină alegerea unui candidat sau a altuia?…

După dezbaterea de vineri (cu o audienţă uriaşă: 4, 1 milioane de spectatori) am dat o raită prin spaţiul virtual să văd cum reacţionează. Am observat câteva lucruri cu privire la convergenţa opiniilor: (a) Campania a continuat în  mediul online şi după închiderea discuţiei în media, pe un nivel informal. Oamenii simţeau nevoia să îşi dea feed-back pe teme electorale, mai ales că unii dintre ei nu se hotărâseră cu cine votează :). (b) Unii candidaţi au avut strategii inteligente şi „postaci”  versaţi, care au răspândit idei în mod subtil în ultimele săptămâni în online. (c) Aşa stând lucrurile, era greu de făcut diferenţa între „simpatizanţi” şi „postaci”: în toate mediile informale, odată cu receptarea unei opinii hotărâte „pro”, exista suspiciunea că userul era de fapt un „postac” şi era sancţionat ca atare (reacţia defensivă era chiar mai mare decât în mediul real).

(Ca să nu mă lungesc, o să vorbesc despre eficienţa strategiilor electorale în mediul online cu altă ocazie.) (Şi altă dată, despre diferenţa de receptare a discursului, pe  segmente electorale 🙂 )

Despre schimbarea şi întărirea opiniilor:

(a) Pentru nucleele dure ale candidaţilor a acţionat foarte mult teoria percepţiei selective: ei au auzit doar ce voiau să audă. Erau prezenţi la dezbatere ca la un meci în care juca concurentul favorit şi ce se întâmpla era văzut exclusiv prin cadrul de referinţă comun. Spusele candidatului erau considerate neîndoielnice, iar acţiunile întemeiate. Toată dezbaterea era o succesiune de puncte câştigate/ratate (dar mai degrabă câştigate) de candidatul preferat.

(b) Au existat mai multe spirale ale tăcerii care s-au generat automat în puncte diferite din spaţiul virtual, în jurul unor lideri de opinie sau în locuri tradiţionale pentru dezbaterea politică (unul din cele mai vechi „locuri” este Poiana lui Iocan, pe Softpedia Forum). Aceste puncte agregă segmente electorale compacte, destul de omogene din punct de vedere valoric. Segmentele sunt nereprezentative pentru electoratul total (din moment ce există încă destul de mulţi oameni 100% în spaţiul real…). Însă spiralele virtuale au avut în această campanie o eficienţă mare, ţinând seama de faptul că există şi spectatori fideli  (care nu participă cu comentarii, dar le iau drept termen de referinţă pentru alegerile de astăzi).

(c) Au existat mulţi nehotărâţi, precum  şi schimbări bruşte ale opiniei în urma dezbaterii: o parte din electoratul volatil a fost îndepărtat de afirmaţiile tranşante făcute de candidaţi. Este adevărat că la dezbatere ei au trebuit să opteze pentru un segment electoral sau altul (să se poziţioneze) cu riscul de a îndepărta un alt segment electoral. Aici a depins foarte mult de inspiraţia echipelor de campanie şi a consilierilor, nu întotdeauna fericită.

(d) Eficienţa spiralei online a tăcerii vine (am mai spus-o şi altă dată) din faptul că se poate face o evaluare clară şi rapidă a majorităţii opiniilor: sunt scrise, rămân acolo şi după ce formurile ad-hoc s-au încheiat. Nehotărâţii pot intra şi pot face evaluarea chiar asincron cu exprimarea opiniilor (după ce threadul, postarea pe blog sau articolul au ieşit din actualitatea imediată) iar comportamentul lor electoral va fi un efect al acestui şir de evaluări  informale (vor vota cu candidatul care cred că are cele mai mari şanse).

(e) Rezultatele finale vor arăta cât de înşelătoare poate fi spiralele virtuale ale tăcerii, pentru că ele se manifestă în comunităţile online, care, ca şi comunităţile reale (cele care mai există, la sate)  sunt relativ omogene din punct de vedere valoric şi perceptiv, deci şi din punct de vedere al atitudinii electorale.  Numai că diferenţa dintre comunităţi/segmente electorale este destul de mare în acest moment, şi se va vedea deseară la „momentul zero”.

Una peste alta, a fost o excursie fascinantă pentru un analist. Sunt atâtea lucruri interesante de făcut pe lumea asta că nu ştii ce să faci mai întâi 🙂

Anunțuri