Aşa cum am promis, continui subiectul Manei transferîndu-l în zona comunicării electorale. În această campanie  s-a folosit intens co-brandingul ca metodă de legitimare şi de poziţionare în faţa unui electorat pentru care piatra de încercare era dovedirea integrităţii. Încercarea de a demonstra integritatea unui politician prin discursul şi faptele proprii nu avea aproape nici o şansă, ţinînd cont de faptul că viaţa politică este compromisă în ansamblul ei, până în ultima fibră, iar suspiciunea electoratului s-a generalizat („nimeni nu este curat, toţi au câte ceva pe conştiinţă”) . Atunci, una dintre puţinele căi care puteau fi urmate era asocierea cu „mărci” electorale mai mult sau mai puţin cunoscute, care să aibă însă imensul avantaj al integrităţii, avantaj care să se răsfrângă şi asupra „mărcii-cheie” (candidatul politic). Exemplu: asocierea lui Crin Antonescu şi a lui Sorin Oprescu cu Klaus Johannis ca premier (marcă politică recentă, aduce pe lângă integritate şi dimensiunea tehnocrată, şi are potenţial de dezvoltare şi pe alte dimensiuni). Există şi exemple de co-branding neinspirat (involuntar de această dată): tot la Sorin Oprescu, asocierea încă de la lansarea campaniei cu produse (că nu pot să spun „mărci”) compromise precum Cozmâncă. Într-o dezbatere televizată (100% cu Turcescu) candidatul a motivat asocierea ca fiind una de tip  practic şi nu ideologic (totuna, electoratul a recepţionat-o ideologic…) numai că mă întrebam, văzând emisiunea respectivă, care ar trebui să fie obiectivele unui candidat: de a-şi promova brandul propriu şi de a-şi plasa mesajele, sau de a încerca fără sorţi de izbândă să  promoveze un produs pe care consumatorii îl urăsc?…

În fine, ajung şi la exemple mai recente: finala de vineri. Întrebarea cu modelele morale a fost un  co-branding în direct – mai mult, a fost un moment crucial, pentru că în planul imaginii a avut un impact cât toată dezbaterea pe teme serioase care se purtase până atunci.  Candidaţii au privit acest prilej ca pe unul de a se poziţiona şi au dat răspunsuri potrivite pentru publicul ţintă pe care şi-l aleseseră: Patriarhul Daniel, pentru că publicul ţintă principal era din mediul rural, trecut de vârstă mijlocie şi practicant religios; doamna Băsescu, pentru că  publicul ţintă era preponderent masculin, de vârstă medie, căsătorit şi de tip „ordinary people”; Tudor Chirilă, pentru că publicul ţintă era cu nivel de instruire ridicat, vârstă tânără, mediu urban, nonconformist. Da, şi totuşi ultimul răspuns a fost o greşeală care l-a costat enorm pe candidat (asta afirm după excursia virtuală despre care vorbeam, în care peste 50% din comentariile dezamăgite cu privire la prestaţia Antonescu de vineri se refereau la acest subiect). De ce, pentru că a) Tudor Chirilă nu poate fi model moral; b) a fost un model (dar nu moral, mai degrabă lider de opinie) pentru o anumită generaţie care acum s-a mai copt şi nu mai este la fel de nonconformistă; c) i-a îndepărtat pe unii alegători  care  voiau să aleagă alternativa anti-PSD şi anti-Băsescu cu cele mai mari şanse de succes, dar au considerat periculoasă o idee în care nu se regăseau şi s-au răzgândit…

Anunțuri