Sunt expresii diferite, dintre care „a scoate castanele aruncate în foc de alţii” este cea mai potrivită. Să fii prins la mijloc, adică să ajungi să fii vinovat fără vină din cauza unui parteneriat cu cineva. Mai mult,să fii prins în două parteneriate care se intersectează. Intenţia a fost de a face un lucru bun pentru ambele, dar nu a ieşit cum era de aşteptat. Una dintre părţi nu a realizat sarcina, sau nu s-a ţinut de cuvânt, sau a dat informaţii greşite…iar cealaltă parte, superioară ca status,  invocă autoritatea şi necesitatea. Cel prins la mijloc, care a făcut legătura celor două părţi într-o problemă în care nu avea nici un interes, are cel mai mult de suferit. El este tras la răspundere în primul rând de superiorul direct şi făcut responsabil de sarcina nerealizată; în al doilea rând, de cel care a procedat greşit, care se consideră „trădat”. În afară de rolul de scapegoat, cel prins la mijloc realizează şi comunicarea între cele două părţi (comunicare acum viciată, conflictuală).  Iar situaţia asta se poate repeta în cele mai diverse scenarii, de la conflictele în familie la asocierile între prieteni şi până la proiectele de cercetare (internaţionale 🙂 ).  Ce ar trebui să facă personajul în acest caz? Să ţină cu una din părţi până în pânzele albe? Să încerce să faciliteze comunicarea, doar doar  se rezolvă ceva? Să  refuze învinuirea pentru o situaţie în care nu este vinovat şi să se retragă? Să îşi asume o responsabilitate nelalocul ei?

(Trebuie să răspund până poimâine la aceste întrebări şi să mă gândesc cum să scot castanele pe care alţii le-au aruncat în  foc…)

Anunțuri