Ultima finală a fost o finală a mesajelor. Adică a comunicării…

Să o luăm pe rând. Mesajele lui Mircea Geoană au fost mai bine scrise decât mesajele lui Traian Băsescu. Dintre acestea din urmă mi-a plăcut doar mesajul despre reforma clasei politice (aşa aş fi scris şi eu 🙂 ) iar în a doua parte,  mesajul despre Constituţie. Restul mesajelor preşedintelui au fost fără originalitate şi fără ţintă concretă (publicul ţintă greşit ales) . De exemplu, nu am înţeles de ce la tema „economie”  s-a concentrat pe mediul rural…oamenii de acolo au votat şi vor vota cu celălalt. Doar nu câştiga din trei vorbe un electorat atât de inerţial! Şi în rest, nu a vorbit pentru oamenii de afaceri sau pentru antreprenori, care reprezintă pepiniera lui de simpatizanţi. În schimb, Mircea Geoană a avut  mesaje foarte concrete, fiecare dintre ele atingea câte un public ţintă nou (exemple eliminarea impozitului forfetar, controlul unic sau  creditarea în economia reală) – avea şanse mari să câştige din segmentele care îi lipseau (publicuri vulnerabile, de data aceasta, foarte înclinate să plece urechea la asemenea promisiuni). Iar mesajul final,  cu citate de impact şi cu referire la tineri, a fost foarte inspirat. Prin comparaţie, mesajul final al preşedintelui a părut palid, nu a adus nici un element nou care să pătrundă în conştiinţa alegătorilor, pedalînd pe elemente care au devenit banale (Vântu et comp., „PSD-ul care minte”).

Tabăra din stânga a folosit din nou co-brandingul, accentuînd  cu orice prilej alianţa Geoană-Antonescu-Johannis. Tabăra din dreapta a adus prea puţine elemente practice (soluţii) în sprijinul afirmaţiilor. Însă nu neapărat analiza mesajelor ne face să ne dăm seama care este trenul învingătorului. Era suficient să priveşti  expresia lor ca să îţi dai seama cine va reuşi să atragă realul...

Anunțuri