Un fragment dintr-un brad de Crăciun arată ceea ce se întâmplă de fapt la un sfârşit de an:  vechiul (globurile mari) se îmbină cu noul (globurile mijlocii şi mici), care reprezintă de fapt promisiuni de viitor (incerte, încă). Contrastul între vechi şi nou poate îmbrăca forme antagonice, în cazul în care diferenţa de vârstă între generaţia veche şi generaţia nouă de globuri depăşeşte 25 de ani (ca în peisajul de faţă 🙂 ). Şi în cazul celorlalte ornamente avem acelaşi contrast între tradiţional şi modern: lanţurile de hârtie glasată confecţionate înainte de Revoluţie de o studentă perfecţionistă încă mai sunt în stadiu de folosinţă :). Pe de altă parte, autostrada modernă de beteală,  începută de jos în sus cu un şirag de anul trecut, se continuă cu un şirag mai lat de anul acesta, promiţînd o evoluţie lentă şi pe viitor. Concluzie: generaţia tânără şi tendinţele ei radicale încă nu şi-au intrat în drepturi şi nu au reformat decât prea puţin brazii tradiţionali, după cum demonstrează simetria şi echilibrul elementelor. Probabil, tendinţele de înnoire totală a ornamentelor şi a principiilor de design al bradului se vor manifesta începând de anul viitor …

(Urmăresc blogul Manei: dacă mai sunt amatori pentru concursul de brazi, mă înscriu, că tot am lucrat cinci ore  ieri la capodopera asta 🙂 )

Anunțuri