Pribegim mulţi ani în viaţă fără a ne lămuri un rost în lume. Unii pribegesc fără rost, fără ţintă. Alţii îl caută toată viaţa, fără să îl găsească sau să ştie că l-au găsit.

Înţeleg prin destin rosturile pe care le-a ascuns Dumnezeu în viaţa fiecărui om şi pe care omul trebuie să le desfăşoare la rându-i între oameni. În fiecare ins este sădită o intenţie a lui Dumnezeu, care prin om trebuie să devină o creaţie. În creştinism omul este ridicat până la rangul de colaborator al lui Dumnezeu, iar această colaborare este destinul. Talanţii (talentele) sunt înzestrările acestei colaborări cu omul.

Lucrînd în sensul înzestrărilor, lucrezi în sensul destinului tău. Omul e neliniştit atâta vreme cât nu ştie ce vrea Dumnezeu cu el, ce vrea Dumnezeu de la el. Viaţa pământească nu e un scop în sine, e numai cadrul unui destin sau e în cadrul unui destin. Mulţi se tem de acest cuvânt ca nu cumva să însemne predestinare, adică să se trezească într-o doctrină fără libertatea voinţei. (Părintele Arsenie Boca, Îndrumător duhovnicesc, Făgăraş, 2009)

Anunțuri