Aşa cum am promis, revin cu interpretări despre evoluţia blogurilor după doi ani. Comparaţia categoriilor şi cifrelor demonstrează specializarea blogosferei româneşti.

(1) La prima categorie, bloguri personale, ponderea nu a scăzut, ci a crescut cu câteva procente. Însă, s-a schimbat distribuţia subcategoriilor: blogurile narative, tip jurnal clasic, sunt pe cale de dispariţie. Blogurile „filosofie de viaţă”,  în care nu transpare deloc  viaţa la prezent sau evenimente publice, ci orientarea valorică, încă rezistă. Segmentul cel mai consistent,  „comentariu personal”, se menţine la aceeaşi pondere (un fapt pozitiv este că şi acestea au început să aibă profiluri mult mai clare). Subcategoria (d), „comentariu de viaţă publică”, s-a dublat aproape faţă de acum doi ani (o dovadă că bloggerii tind să ia atitudine în plan public).  Iar  ultima, (e), din „bloguri preluare” (un fel de reviste ale presei) acum  este de „bloguri utilitare” pentru că s-a specializat altfel: sunt tot preluări, dar sunt colecţii de informaţii considerate folositoare.

2. Blogurile profesionale s-au triplat ca număr faţă de acum doi ani (era de aşteptat – ponderea lor era infimă la data aceea). Putem remarca aria profesională redusă (doar unele domenii reprezentate: media, publicitate,  marketing, PR, webdesign).

3. Blogurile individuale de nişă reprezintă categoria cea mai interesantă nu numai pentru că s-au triplat, ci pentru că s-au transformat din „hobby” în produs cu ţintă şi identitate clară.  În plus, merită o privire subcategoriile. (a) Ca şi acum doi ani, blogul pare o metodă la îndemână pentru a promova forme de artă care supravieţuiesc greu în lumea actuală (poezie, pictură). (b) A doua categorie,  de loisir/divertisment, încorporează o varietate mare de produse , de la sport (aici cel mai mult mi-au plăcut blogurile de şah :)), muzică modernă, modă, desene animate şi bancuri, până la turism, muzee, cultură locală. (c) A treia subcategorie,  militante/de idei, este în dezvoltare şi promite să devină inventivă în exploatarea blogului ca instrument de comunicare strategică. (d) Blogurile umanitare reuşesc să facă cunoscute cazuri disperate şi să strângă fonduri. (e) Blogurile religioase şi-au pierdut amprenta inedită de acum doi ani (pentru că între timp  curentul religios a devenit vizibil în viaţa publică) şi au devenit la fel de specializate ca şi celelalte.

4. Blogurile colective de nişă s-au reglat. (De fapt vizitatorii  le-au reglat 🙂 ). Au dispărut  „produsele gratuite” care nu atrag de fapt pe nimeni, şi au rămas produsele care se justifică. Aceasta este zona asociaţiilor/ONG-urilor care urmăresc să promoveze o idee şi găsesc, pe bună dreptate, că un blog colectiv este un efort mai mic.

5. Blogurile corporate au, încă, o pondere foarte mică. Constatarea nu este relevantă pentru blogurile corporate ca întreg: multe companii aleg să aibă un blog original pe site şi nu unul pe o platformă ca wordpress. (Dar există în continuare companii şi firme cunoscute care nu au nici măcar un site actualizat, darămite un blog… se vor trezi în al doisprezecelea ceas probabil.)

6. Revistele online sunt în schimbare, însă nu ca gen ci ca plasare: ele s-au transferat în locaţii virtuale proprii şi probabil în viitor le vom găsi numai în partea privată din online.

7. Blogurile temporare rămân la aceeaşi pondere, dar s-au diversificat şi ele: am găsit blog de şcoală de vară, blog de concurs literar, blog electoral…

În final, bloggerii par să fi asumat două elemente importante în comunicarea virtuală: consecvenţa şi responsabilitatea (a scăzut numărul blogurilor „în părăsire” şi al blogurilor alimentate sporadic: dacă nu sunt  „bloguri vii”, ori se închid oficial, ori se şterg).

Anunțuri