La fel ca o moaşă, îmi câştig traiul aducând pe lume copii, cu singura diferenţă că la mine copiii sunt campaniile publicitare. (David Ogilvy, Confesiunile unui om de publicitate, Humanitas, 2009). Pentru  mine, cartea aceasta se înscrie în categoria cărţi de aur pentru profesionişti. Nu pentru că autorul este vestit în lumea comunicării, ci pentru valoarea ei intrinsecă, de instrument în lucrul cu oamenii şi cu propria viaţă în încercarea de a produce proiecte de valoare. Lectura cărţii surprinde prin două constatări: lumea în care trăim s-a schimbat iremediabil, în numai câteva decenii. Nici comunicarea, nici publicitatea, nici relaţia cu clienţii, nu mai sunt ce erau în anii pe care îi descrie David Ogilvy. Şi totuşi, învăţăturile lui rămân mai actuale ca niciodată şi capătă o prospeţime nouă într-o lume în care identităţile se diluează atât de mult, încât mulţi oameni nu mai ştiu cine sunt cu adevărat şi se caută cu disperare în afară, în loc să caute înăuntrul lor. David Ogilvy ne învaţă să fim noi înşine şi să ne construim o carieră pornind de la sinceritate şi de la respectul de sine. Respectul de sine înseamnă şi respectul faţă de alţii: nu o dată vedem, în viaţa profesională, oameni aflaţi pe poziţii diverse ca înălţime, cum îşi tratează mizerabil colegii – pentru că nu se respectă nici pe ei înşişi. David Ogilvy ne învaţă că personalitatea înseamnă valoare, muncă, devenire continuă şi afirmare prin ceea ce eşti şi prin ceea ce faci. De aici, multiple inferenţe spre comportamentul cu clienţii, comportamentul ca manager, comportamentul cu publicurile pentru a atinge scopuri profesionale. (S-ar putea să pun cartea aceasta ca obligatorie în bibliografii 🙂 )

Anunțuri