Nu demult, o cunoştinţă mă căuta disperată. O nepoată a ei fusese la o prezicătoare şi i se făcuseră nişte prevestiri groaznice. Că îi va muri soţul, iar peste un an va avea un accident de maşină şi va rămâne invalidă – şi acum nu îşi mai găsea echilibrul pentru că nu ştia cum să neutralizeze energia distructivă pe care o adusese singură în viaţa ei. Nu am ştiut ce să îi spun: decât să nu repete, să nu mai ceară la nimeni să îi prezică viitorul. Ea ar fi vrut să vină de undeva o forţă a binelui să îi confirme că execuţia prezisă nu va avea loc…dar, răul era deja facut. In momentul în care un om a apelat la un clarvăzător, ceea ce i se va prezice a fost implicit acceptat ca real (nici nu mai contează calitatea informaţiilor pe care le primeşte prezicătorul) şi nu există terapii sau instanţe capabile să lupte cu forţa de actualizare a cuvintelor şi gândurilor. Numai individul, în interior, poate să lupte, prin modul în care reconstruieşte realitatea respectivă: greu, pentru că procesul nu este neapărat conştient. Iar profeţiile negative, cum a fost aceasta, sunt  oricum devastatoare, pentru că actualizarea se petrece prin activarea unui mecanism de angoasă: de ce ţi-e frică, nu scapi.

Acesta nu a fost singurul caz în care am văzut efectele negative ale profeţiilor în viaţa oamenilor. Informaţiile vin rupte de context şi îşi pierd semnificaţia – chiar atunci când se îndeplinesc, tabloul este altul decât părea în momentul în care s-a făcut prezicerea. Exemplu: unei femei de 20 de ani i se prezice, într-un moment în care nu era nici măcar logodită, că va rămâne văduvă. Peste  un an, cunoaşte pe cineva, se căsătoreşte şi trec anii. Ea, cu spaima profeţiei – mai ales că alte elemente contextuale din cadrul prezicerii se îndepliniseră (date despre soţ, despre fraţi, apariţia a doi copii), probând competenţa prezicătoarei. În fine, evenimentul respectiv se întâmplă, după 37 de ani de căsătorie, la o vârstă la care femeilor li se întâmplă des să rămână văduve (dată fiind speranţa de viaţă scăzută a bărbaţilor din România 😦 ). Deci, nu a meritat să se încarce cu o asemenea povară pe suflet…

Anunțuri