Gala Absolvenţilor începe cu o emblemă: un şef de promoţie. Mădălina Vătămănescu a absolvit facultatea în 2006 şi, din 2007, este alături de echipa de la Teoria Organizaţiilor, dovedind la fel de multă perseverenţă  precum a dovedit şi când era studentă. Întâmplarea face ca azi, când a trimis postarea, să împlinească o vârstă frumoasă şi plină de promisiuni. Îi urăm „La Mulţi Ani!” şi cât mai multe realizări pentru minte  şi suflet, ca şi cele despre care ne povesteşte acum.

Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice: o experienţă în serie infinită sau, mai bine zis, un experiment al cărui protagonist sunt eu însămi… Este cel puţin fascinant cum un moment din timpul cronologic poate deveni prezent continuu, este cvasi-inimaginabil cum viaţa unui om se divizează în două aventuri existenţiale – înainte de facultate şi în tandem cu facultatea… La întrebarea cum poate o facultate să devină o piatră de hotar în existenţa cuiva, raspunsul meu pare nedilematic: FCRP şi cu mine ne-am legat indisolubil încă de la vârsta de 19 ani… Astăzi împlinesc 27 de ani, şi firele care ne unesc sunt din ce în ce mai trainice şi mai de nedezlegat.

Dacă la 19 ani, visul de a deveni un student de elită a acţionat ca o forţă motrică spre porţile facultăţii, la 23 de ani un nou imbold, de această dată o forţă de propulsare, m-a împins în aceeaşi direcţie: un masterat în FCRP şi dobândirea statutului de cadru didactic asociat. Astfel, masteratul de 10 pe linie şi experienţa didactică încununată de satisfacţii au accentuat ”starea de dependenţă” faţă de facultate. FCRP s-a transformat simultan într-o stare de spirit şi într-un act de conştiinţă… Ipostaza duală de masterand şi cadru didactic a prilejuit derularea unui experiment unic cu mine însămi – glisarea între două planuri alternative, între bancă şi catedră. Am reuşit să privesc aceleaşi realităţi prin prisma unor ochi dacă nu antagonici, cel puţin diferiţi – în studenţie banca mi se părea reduta perfectă (chicoteam, trimiteam bileţele colegelor, dădeam coate), acum catedra devenise avanpostul de unde surprindeam orice mişcare şi interceptam orice mesaj clandestin…

Sfârşitul ”episodului masterat” se impunea a fi urmat de un nou episod la şcoala cuvântului – Doctoratul în Ştiinţele Comunicării. Am înaintat mulţi paşi pe drumul cunoaşterii, deşi colind aceleaşi coridoare, poposesc în aceleaşi săli de curs, întâlnesc aceiaşi oameni… Privind retrospectiv, mi-e greu să mă gândesc dacă şi când se va produce desprinderea… Totuşi, sper ca în momentul în care ”episodul doctorat” se va sfârşi, FCRP să vină în întâmpinarea mea cu o Şcoală Postdoctorală…

Mădălina Vătămănescu

Anunțuri