Laura Nedea face parte dintr-o serie „de aur” care a absolvit Facultatea de Comunicare în 2003. După câţiva ani, ea a revenit pentru un master de Comunicare în Afaceri pe care l-a absolvit ieri. Susţinerea dizertaţiei a însemnat, şi pentru ea şi pentru coordonatoare, însuşirea unei lecţii amare: aceea că, oricât ai fi de bine pregătit uneori, nu te poţi feri de lovituri sub centură. Asta pentru că gândurile şi oamenii sunt dincolo de etichete

Am ales sa aprofundez subiectul diferenţelor de gen în stilurile de conducere pentru că mă interesa ce este dincolo de etichetă, această capcană fără de care cunoaşterea ar fi o experienţă mult mai dificilă şi care, în acelaşi timp, ne dirijează şi trunchiază cunoaşterea. Ce este mai simplu decât să spui ce este “masculin” şi ce este “feminin”? Iar la stiluri ne pricepem mai toţi, în conducere vorbim despre manageri autoritari şi manageri permisivi, conservatori sau inovatori şi facilitatea observaţiei empirice lasă senzaţia cunoaşterii. Stilul este o altă etichetă, un numitor comun de trăsături reduse la esenţial.  Dar ce realităţi au existat înainte de sinteză? Urma să aflu că, dacă acceptăm teza unui stil feminin sau masculin, eticheta înşală: nu înseamnă că stilul masculin va fi adoptat obligatoriu de un lider bărbat, sau stilul feminin de către o femeie. În caz că există un “stil de gen” pur şi nu formule complexe de trăsături de stil în leadership.

Substratul social al temei diferenţelor de gen îl conferă dinamica schimbărilor din planul real, dublat de fenomenul globalizării şi noile aspecte aduse în discuţie de acesta. Tema diferenţelor de gen prezintă interes pentru sociologie şi psihosociologie, antropologie şi studii culturale, economie şi management, comunicare organizaţională, fără să uităm valenţele militante ale studiilor asupra egalităţii de şansă. Prefer abordarea descriptivă şi nu pledoaria pentru drepturile egale şi performanţele femeilor lider, considerând că perspectiva sociologică şi studiul consecinţelor în planul comunicării oferă ocazia unor dezbateri cel puţin la fel de atrăgătoare şi utile.

Cercetarea practică a nuanţat şi mai mult concluziile: diferenţele de gen apar numai contextual, nu există o listă absolută a diferenţelor care să se confirme constant, iar cultura organizaţională şi mediul profesional pot fi mai influente decât experienţa socială anterioară sau cultura locală. A reieşit o relaţie specifică a femeilor cu autoritatea şi nevoia de control (un perceput vid de autoritate?) şi dificultatea liderilor bărbaţi de a delega, datorită unei viziuni particulare asupra responsabilităţii, dar altfel comunicarea, sprijinul, dezvoltarea, competenţa, obiectivitatea şi fair-play-ul devin norme care ghidează în aceeaşi măsură managerii moderni femei sau bărbaţi. Depăşind umbra prejudecăţilor sau a rolului de gen ca izvor de constrângeri, diferenţa de gen în leadership rămâne o oportunitate şi o sursă de inovaţie pentru organizaţii.

Laura Nedea

Anunțuri