Pentru că deja am vorbit despre generaţii de aur, nu mai insist. Dar, cu aceeaşi emblemă, v-o prezint pe Rodica Săvulescu, fiica regretatei Silvia Săvulescu (de la care a moştenit talentul literar şi mintea sclipitoare).  În continuare, Rodica ne schiţează o analiză a fenomenului fast culture şi a intersecţiei sale cu mediul academic:

Urmăresc cu interes dezvoltarea conceptului de fast culture şi încă nu ştiu foarte clar de care parte a „baricadei” mă situez atunci când vine vorba despre imersiunea sa în mediul academic. Această cultură de consum pare să îi fi luat prin surprindere chiar şi pe teoreticienii săi, care uneori nu mai pot ţine pasul cu dezvoltarea tehnologiei şi cu modificările aduse în viaţa oamenilor. Fast culture este un concept bazat pe valori considerate superficiale, pe modă, pe un prezent continuu imposibil de negat în zilele noastre. Discuţia devine însă pătimaşă atunci când acest tip de cultură intervine în mediul academic – un spaţiu care, la origini, intră în conflict cu însăşi ideea de superficialitate sau de accesibilitate imediată. S-au scris multe despre acest subiect – de la interesul tot mai scăzut al studenţilor pentru cărţile în format „clasic”, până la faptul că, eufemistic vorbind, internetul nu ne face mai deştepţi 🙂

„Înainte de internet” – a cărui contribuţie la cultura de consum este evidentă – cercetătorii susţin că mintea umană era mai puţin „adormită”, deoarece trebuia să realizeze unele operaţiuni care astăzi nu mai sunt necesare, informaţia fiind servită instant. Cercetarea, crearea de conexiuni sau reflecţia nu mai apar ca fiind esenţiale în noua lume digitală. Reţele precum Facebook sau Twitter ne bombardează cu informaţie la fiecare pas – şi, în plus, ne solicită reacţii instantanee. Totul devine mai rapid, mai pregătit pentru „aici şi acum”. Chiar şi literatura, dacă ne gândim că, recent, opere clasice s-au tipărit în forme neconvenţionale, de benzi desenate. Totul pentru că lumea declară că nu mai are timp pentru a citi originalul…

Cultura se adaptează cerinţelor umane, iar oamenii se adaptează la rândul lor, modificându-şi comportamentul. Nu mai este cazul să menţionez că generaţia tânără este prima care „îmbrăţişează” noile tehnologii. Aşadar, cultura de consum îşi face intrarea şi în mediul academic, fiind deja un mod de viaţă pentru cei mai mulţi studenţi. Proiectele conţin informaţii preluate de pe internet, bibliografia în format clasic nu este primită cu plăcere, iar modalitatea de comunicare profesor-student se cere şi ea actualizată, fiind scurtat timpul de reacţie. Indiferent de conectarea unor profesori/instituţii de învăţământ la noul mediu de comunicare, se pare că mediul universitar opune în continuare  rezistenţă în a adopta un nou stil de relaţionare cu studenţii. Evident, sunt destule motive pertinente pentru a susţine şi această direcţie. Presiunea schimbării este mare, însă, şi ne vedem confruntaţi cu o întrebare care va trebui să îşi găsească în curând răspunsul: este păstrarea unui cadru „superior” din punct de vedere intelectual în opoziţie directă cu noul stil de comunicare şi de „culturalizare”?

Rodica Săvulescu

Anunțuri