Înţeleg, din unele reacţii ale cititorilor, că s-a creat impresia unei „gale a premianţilor”. De fapt, mi-am propus să prezint „o fotografie de grup” care să nu prezinte doar câştigători de competiţii; fiecare „piesă” din această colecţie are valoare prin individualitatea proprie. Aşadar, o prezint în continuare pe Iulia Costea (absolventă de licenţă şi master) , pe care aş defini-o printr-un singur cuvânt: smart. I-am recitit cu plăcere lucrarea de dizertaţie din 2007: este scrisă într-un stil  direct şi pune accentul potrivit pe câteva tendinţe care încep să câştige teren în lumea postmodernă.

Esenţa simplităţii voluntare constă în a trăi într-un mod care este în aparenţă simplu şi în esenţă bogat. Acest stil de viaţă presupune cumpătare în ceea ce priveşte consumul, conştientizarea importanţei mediului, dorinţa de întoarcere la un stil de viaţă şi la un mediu de lucru care sunt mult mai bine conectate laturii umane; presupune intenţia de a valorifica potenţialul nostru uman – atât din punct de vedere psihologic cât şi din punct de vedere spiritual – în legătură cu ceilalţi. Valorile congruente cu simplitatea voluntară radiază atingând  probleme globale  (conservarea resurselor mediului, esenţa umană) dar şi aspecte apropiate de mediul personal (autodeterminarea, dezvoltarea personală).

În strânsă legătură cu acest fenomen a apărut în cadrul societăţii moderne fenomenul de downshifting care  se referă la etica muncii, la valorile individului şi felul în care el îşi bugetează ca timp viaţa şi la sensul pe care îl dă vieţii în raport cu motivaţiile lui, cu aspiraţiile lui. Downshifting-ul s-a născut din acest refuz al societăţii occidentale – care de fapt este o expresie postmaterialistă – de a respinge înregimentarea, de a lupta împotriva sclaviei valorilor materiale şi de a evita situaţiile în care este consumată întreaga existenţă alergând după bani, dupa o poziţie ierarhică. Din punct de vedere psihologic downshifting-ul înseamnă renunţarea la motivaţia extrinsecă şi axarea pe motivaţia intrinsecă, şi are la bază ideea că de fapt calitatea vieţii individului este dată nu de felul în care se poziţionează el din punct de vedere material ci de faptul că poate profita, în mod inteligent, de timpul pe care îl are de trăit, astfel încât să nu devină un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etică a muncii.

Anunțuri