Încep cu o carte editată în condiţii modeste care a trecut neobservată, dar acum circulă destul de mult în copie xerox (pe cea de la mine au citit-o încă câteva persoane) : Alte mărturii despre părintele Arsenie Boca. Pentru mine cartea aceasta este importantă, pentru nenumăratele învăţăminte pe care le-am desprins din ea. Aici, un fragment despre comunicarea cu copiii.

În grupul nostru de credincioşi era o doamnă din Braşov care tot plângea. Părintele a întrebat-o: „De ce plângi, mă?” „Am un băiat de 18 ani şi nu mă ascultă deloc, ba îmi vorbeşte şi urât.”  „L-ai botezat?” „Da, Părinte!” ” I-ai pus nume?” „Da, Părinte!” „Şi i-ai zis pe nume?” Ea a tăcut. Părintele s-a adresat credincioşilor şi a zis: „Uite, aşa păţesc cei care nu le zic copiilor pe nume, ci le zic toate negativele: împieliţatule, răule, drăcuşorule, măgarule şi altele – în loc să le ziceţi numele ce i-l daţi la Botez. Aşa îi aveţi, cum îi strigaţi.”

Anunțuri