Curios este drumul acestei Gale a Cărţilor…am început-o cu gândul de a face o selecţie şi de a readuce în atenţie cărţi cunoscute de mulţi cititori, dar se pare că drumul duce mereu spre poteci lăturalnice. Astfel, şi cartea de azi este cvasi-necunoscută ( literatura religioasă are o audienţă destul de limitată): Sfântul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei. O carte scrisă într-un limbaj simplu, care ajunge la inima oricui. Aici, un fragment care se leagă de sărbătoarea creştină de azi:

Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu un singur gând, nici nu şi-a pierdut vreodată harul, dar şi în ea au fost mari întristări; iar când stătea lângă cruce, atunci întristarea ei a fost nemăsurată ca oceanul (…). Şi dacă a rămas în viaţă, este numai pentru că a întărit-o puterea Domnului, fiindcă Domnul a vrut ca ea să vadă Învierea Lui şi, după Înălţarea Lui, să rămână pe pământ spre mângâiere şi bucurie apostolilor şi noului popor creştin.

Noi nu ajungem la deplinătatea iubirii Maicii Domnului şi de aceea nu putem înţelege pe deplin întristarea ei. Iubirea ei era desăvârşită. Ea iubea nemăsurat de mult pe Dumnezeul şi Fiul ei, dar iubea cu o mare iubire şi norodul. Şi ce n-a trăit ea atunci când oamenii pe care-i iubea atât de mult şi a căror mântuire o dorea până la capăt, au răstignit pe Fiul ei preaiubit? Nu putem pricepe aceasta, pentru că în noi iubirea de Dumnezeu şi de oameni e mică.

Anunțuri