În sfârşit, am ajuns şi la categoria „prieteni vechi”. Corabia timpului de Monica Pillat este o carte care se adresează doar aparent copiilor. Eu am citit-o în clasa a VIa, dar am reluat-o şi după aceea pentru că este o carte-metaforă, o carte despre prietenie, aventură, pierderea şi regăsirea identităţii. De curând mi-am adus aminte de ea pentru că aspiratimpul, care în carte este doar o idee fantastică, pare să fi devenit real. Cum poate fi oprit acest vârtej care înghite timpul nostru în ultima vreme?…

– Era o bandă care plănuia să jefuiască timpul oraşului, o bandă în care intrasem şi eu – de curând – începu şoricelul cu şapcă de piele. Fără să ne fi dat seama, am fi distrus totul, dacă…se întrerupse el, netezind cu lăbuţa inelele şarpelui.

– Dacă n-ar fi existat şi un altfel de timp, cugetă acesta, înduioşându-se.

– Un timp la care nici un hoţ nu poate ajunge, adăugă calul de mare, pentru că nici un ceasornic din lume nu îl poate măsura!

– Timpul iubirii ce ne-a legat de copilărie pe totdeauna, murmură şoferul.

– Timpul plecării în mister, şuieră şarpele cu ochii închişi.

– Orele plutelor pe râu, se înfrigură măgarul şaten.

– Şi timpul culorilor adevărate, toarse pisica vopsită în negru.

– Prietenia fără sfârşit! şopti, dusă, iepuroaica.

Anunțuri