După ce am prezentat atâţia prieteni, să prezint şi…nu un duşman , dar…o carte al cărei conţinut îmi produce repulsie. Totuşi, merită să fie prezentă în această Gală prin desăvârşita estetică a urâtului pe care o reprezintă. Negrul nu este negru desăvârşit decât atunci când este şi naiv – şi aceasta este caracteristica sufletelor pierdute: nici nu îşi dau seama în ce întuneric trăiesc, sunt atât de adânc scufundate în el încât nu există cale de întoarcere. Legături primejdioase a fost scris, acum două secole, pentru a demonstra cât de subtilă este lucrarea întunericului: sub pretextul superiorităţii intelectului, unii ar călca orice şi pe oricine în picioare, ca să îşi hrănească ego-ul bolnav…

„Oamenii se plictisesc de toate, îngeraşule, e o lege a naturii; nu-i vina mea.

Şi dacă astăzi m-am plictisit de o aventură care m-a reţinut cu totul timp de patru luni ucigătoare, nu e vina mea. (…)

De aceea, te-am şi înşelat de câtva timp: dar nu-i  mai puţin adevărat că dragostea ta nemiloasă mă silea oarecum la asta! Nu-i vina mea. (…)”

Vicontele de Valmont către marchiza de Merteuil

Pe legea mea, scumpă prietenă, nu ştiu dacă am înţeles greşit atât scrisoarea dumitale cât şi întâmplarea pe care mi-o povesteşti (…). Tot ce pot să îţi spun este că epistolarul mi s-a părut original şi foarte nimerit să facă efect: de aceea, l-am copiat pur şi simplu şi tot atât de simplu l-am trimis divinei prezidente.(…)

Marchiza de Merteuil către vicontele de Valmont

Fără glumă, viconte, ţi-ai părăsit preşedinta? I-ai trimis scrisoarea pe care o ticluisem pentru ea? Cu adevărat, eşti încântător şi mi-ai întrecut aşteptările! Mărturisesc sincer că această victorie mă măguleşte mai mult decât toate pe care le-am obţinut până acum. Vei găsi poate că o preţuiesc prea mult pe această femeie, pe care odinioară o apreciam atât de puţin; nicidecum; căci nu asupra ei am repurtat această victorie, ci asupra dumitale: în asta stă tot hazul şi asta este cu adevărat minunat.

Anunțuri