Încă mai văd în bibliotecă alţi prieteni despre care nu am vorbit (şi nici nu voi vorbi, pentru că Gala Cărţilor îşi schimbă uşor direcţia, spre o altă colecţie).  De exemplu, cărţile lui Thomas Hardy: societatea victoriană, atât de liniară şi de apropiată de natură… Sau, titlul-metaforă al unui volum de Galsworthy…Sau, amintirea unei cărţi de Antonio Olinto, pe care nu o am în bibliotecă…Prieteni pe care nu i-am mai vizitat de cel puţin zece ani. Aşadar, relaţia unui cititor cu cărţile este diferenţiată şi discontinuă, ca şi relaţia cu oamenii. Unele cărţi sunt reluate şi revăzute la fel ca prietenii apropiaţi, cu care se păstrează legătura. Altele sunt o amintire plăcută şi încă actuală, chiar dacă legătura nu este constantă: se poate relua legătura oricând. În fine, alte cărţi pot reprezenta doar prietenii de adolescenţă, care pe vremea aceea au avut o intensitate mare, dar care şi-au epuizat total potenţialul. Cărţile, ca şi oamenii, ne pot însoţi o perioadă mai mare din viaţă  sau doar o bucată de drum, depinde de nevoia spirituală.

Anunțuri