Au bonheur de dames” este una din cărţile senine ale lui Zola, o carte care trece neobservată pentru că nu înfăţişează convulsii sociale sau portrete de colectivităţi. Totuşi, dincolo de firul epic care este în întregime previzibil, ceea ce este interesant în carte este descrierea dezvoltării unei afaceri şi totodată a unei industrii comerciale. Cum se întrepătrund iniţiativa în afaceri şi spiritul managerial,  şi cum comunicarea vine să le completeze, asta este interesant de urmărit în carte – cu atât mai mult cu cât procesul se petrece cu un secol şi jumătate în urmă. Să recitim un fragment care prevesteşte marketingul din societatea de consum:

Cea mai mare pasiune a lui Mouret era de a învinge femeia. O voia regină în casa lui, îi clădise acest templu pentru a o supune. Avea ca tactică să o ameţească cu atenţii galante, apoi să-i negocieze dorinţele şi să-i exploateze înfrigurarea. Îşi bătea capul zi şi noapte ca să găsească mereu ceva nou. Pentru a evita oboseala scărilor instalase două ascensoare capitonate cu catifea. Mai înfiiinţase un bufet unde se ofereau gratuit siropuri  şi biscuiţi, un salon de lectură (…). Dar ideea lui cea mai subtilă pentru femeile lipsite de cochetărie era să cucerească mama prin copil. Mouret nu neglija nici o forţă, specula toate sentimentele omeneşti, crea raioane pentru băieţei şi fetiţe, unde mamele erau oprite o clipă ca să li se ofere copiilor baloane. Această primă de baloane oferită fiecărei cumpărătoare a fost o idee genială. Baloane roşii de cauciuc cu pieliţa fină purtând numele magazinului în litere mari şi care, ţinute de o sfoară, plimbau pe străzi reclama vie a „Paradisului femeilor”.(…)

El susţinea că femeia îşi pierde orice rezistenţă în faţa reclamei şi sfârşeşte prin a merge orbeşte acolo unde este tărăboiul era mai mare.De altfel, ştia să o atragă cu cele mai iscusite capcane (…). Nu-i fu greu să descopere că nu rezista în faţa mărfii ieftine, pe care o cumpăra chiar fără să aibă nevoie, crezînd că face o afacere avantajoasă. Sprijinindu-se pe această observaţie, introduse sistemul de reducere a preţurilor; micşora progresiv preţul articolele nevândute, preferând să le dea în pierdere, credincios principiului său de reînnoire rapidă a mărfurilor. Apoi pătrunzând şi mai adânc în sufletul femeii, născoci sistemul restituirii obiectelor, o capodoperă de atracţie iezuită. „Luaţi-l, doamnă, şi dacă nu vă place, ne daţi înapoi articolul!”

Dar Mouret se dovedea a fi un maestru fără rival mai ales în amenajarea interioară a magazinelor. Avea un principiu, o lege, ca nici un colţ al magazinului să nu rămână neocupat. Voia ca pretutindeni să domnească zgomotul, forfota, viaţa; căci viaţa – spunea el- atrage viaţă, creează şi înmulţeşte.

Anunțuri