În taxi, în drum spre doctoratul lui Claudiu. Sunt uşor îngrijorată, am plecat târziu şi nu ştiu cum este traficul azi. – Unde vă duc? mă întreabă şoferul. – La Facultatea de Sociologie. Mă priveşte nedumerit. – …Schitu Măgureanu nr. 9. – Nu am mai auzit de facultatea asta. În ce an sunteţi? – Am terminat. – Atunci, vă duceţi să vă luaţi diploma? (Întrebări din seria „Bună, unde e profa?!”…) – Mnu. Mă duc să asist la un doctorat. – Aha, deci aţi terminat demult. – Da. – Şi la ce este bună facultatea asta – Sociologia? Ce face un sociolog? Îi explic, pe înţelesul lui, ce poate să facă un sociolog: să analizeze calitatea vieţii, să urmărească opinia publică, să ajute pe manageri să conducă mai bine, să ajute la reformă în diferite domenii …- A, doar atât? spune el dezamăgit. Păi ce, îţi trebuie o facultate să faci chestia asta? Eu le-aş desfiinţa pe toate. Aş putea să îi spun în continuare că sociologia este esenţială într-o societate democratică; că atâta vreme cât există domeniul, şi cei mulţi şi nevăzuţi se pot vedea şi au un cuvânt de spus, nu mai sunt straturi de oameni fără identitate şi personalitate; iar cei care conduc pot să ia măsuri sau să iniţieze politici publice în funcţie de ce descoperă sociologii (şi unii dintre ei o fac…chiar şi în România). Mă abţin, totuşi, de la explicaţii, de vreme ce nu pot să aibă nici o eficienţă. Îmi dau seama că aceasta este una din cele mai îngrijorătoare constatări la nivel de valori: nu numai că păturile sociale s-au separat şi evoluează paralel, dar educaţia, formarea, instruirea sunt egale cu zero pentru mulţi. Şi atunci cum să evolueze o societate?…Dacă facultăţile nu sunt bune de nimic şi mai bine le-am închide pe toate…că tot se pricep toţi la toate şi fără ele…

Chiar, am uitat să îl întreb pe Claudiu: la ce e bun doctoratul?!

(Puteţi să îl felicitaţi, că merită 🙂 ) 

Anunțuri