„Singurătatea”, una din cele mai mari suferinţe ale secolului XXI (ştiu, de-abia a început, dar deja se vede…). Subiectul acesta mi-a revenit în minte acum câtva timp, când o cunoştinţă insista să îi proiectez o afacere, o agenţie matrimonială (idee de afaceri bună, de altfel :)) iar eu aveam o opoziţie interioară pe care nu puteam să mi-o clarific. Ei bine, răspunsul pe care mi l-am dat este că agenţiile matrimoniale nu sunt decît vânzătoare de iluzii: dacă mediul nu oferă unui individ suficiente oportunităţi să îşi întâlnească perechea (şi orice mediu, oricît de restrâns, are resursele lui) atunci ori aceasta nu este tema vieţii lui din acel moment, ori are ceva în neregulă…Să explic a doua situaţie. Toate cărţile de psihologia cuplului (există  o vastă literatură, americană în mare parte) vorbesc despre aproape aceleaşi lucruri, cu mici variaţii: deschiderea pentru noi cunoştinţe, flexibilitatea, înlăturarea limitelor şi prejudecăţilor, aşa da-uri şi aşa nu -uri, şi mai ales, wish list-uri. Temele sunt aceleaşi şi doar criteriile de selecţie diferă. Aceasta este însă doar prima treaptă, şcoala primară din şcoala relaţiilor. (Să îţi pui dorinţe seamănă foarte mult cu gândirea copiilor între 5 şi 10 ani, nu :)?)  Experienţele arată că wish list-urile se împlinesc, dar într-un mod strâmb. Da, era inteligent, dar era foarte închis în vederi. Era simpatic, dar nu era sincer…Treapta următoare, şcoala secundară, presupune să se renunţe la wish list şi să se identifice tiparul relaţiilor. Atunci s-ar putea ca cineva să descopere că, deşi fostele ipostaze pe care le-a crezut  a fi „perechea” nu seamănă fizic între ele, există un tipar asemănător. Toate relaţiile aveau o temă comună (sau mai multe): posesivitatea şi gelozia, sau teama de abandon, sau autoritatea şi tendinţa de control… Atunci începe să bănuiască ceva care îl îndreaptă spre treapta a treia, liceul: că de fapt relaţia este o reflectare a interiorului.  Într-o relaţie de cuplu se reflectă toate experienţele trăite de individ, relaţia pe care a avut-o cu părinţii şi cea pe care o are cu sine, şi chiar şi relaţiile cu prietenii sau cele de tip mentor-discipol, cu toate urmele lor. Şi ce este mai rău – tiparul relaţiilor anterioare tinde să se repete, până ce se descoperă şi se rezolvă problemele.  Soluţia este lucrul în interior şi transformarea proprie,  un drum greu pe care trebuie să aibă curaj să o apuce…Asta, dacă îşi doreşte să ajungă la facultate, şcoala relaţiilor la care ajunge cu adevărat să crească împreună cu cineva.

 

Anunțuri