Din nou în Deltă! Călătoriile de până acum, la intervale diferite, mi-au presărat viaţa, în schimbare continuă, cu acelaşi condiment. Lumea nepătrunsă a Deltei, cu romantismul ei secret de capăt de lume… pământul cel mai puţin cunoscut din România. Turistul îndrăzneţ care vine aici an de an se întoarce la nostalgia sălciilor scufundate în apa tulbure a fluviului, precum ar reveni ciclic, sub influenţa unei vrăji, la o iubită instabilă şi imprevizibilă. Delta este una văzută de pe vapor, alta de  pe malul autostrăzii principale, şi alta de sub frunzişul canalelor. Înşelătoare şi necuprinsă, Delta îî primeşte pe turişti cu acelaşi mister şi aparentă bunăvoinţă. În urma călătoriei nu va rezulta nicidecum mai multă înţelegere sau cunoaştere. Ba chiar, poate rezulta neîmplinire şi un sentiment al limitei: rămâne, însă, câştigul experienţei.

Dar, pentru experienţa noastră de anul acesta, este doar începutul. Suntem în port la Tulcea, în marea de turişti care duc bagaje atât de voluminoase, de parcă şi-ar schimba locuinţa. Aflăm că nava rapidă nu mai face azi cursa zilnică (pe neanunţate, ca în România pe timp de criză…) Însă alternativa nu e deloc rea: urmează să călătorim cu Pasagerul, cursa regulată care străbate un braţ al Dunării în întregime. Înalt, elegant, cu două etaje, cu ferestre largi şi însorite care invită la contemplaţie. Îmi amintesc, într-o străfulgerare, sunetul grav al sirenei vaporului, cum trecea dis-de-dimineaţă pe lângă pensiunea în care am petrecut un sejur acum cinciprezece ani, pe un alt braţ al Dunării. Ei bine, şi acum, să lăsăm vaporul să curgă în jos, spre gurile de vărsare ale fluviului….

Anunțuri