De curând am primit pe mail un articol interesant (articolul integral, aici).

Conform acestora, ADN-ul uman nu este doar responsabil pentru construirea corpului nostru, dar serveste si ca depozit de informatii si cale de comunicare. Adica un fel de Internet. Lingvistii rusi au descoperit ca intregul cod genetic, indeosebi partea de 90 % declarata inutila de occidentali, respecta aceleasi reguli folosite in toate limbile umane.
Astfel, ei au comparat regulile sintactice (modul in care cuvintele formeaza fraze si propozitii), semantice (studiul intelesurilor intr-un anumit limbaj) si cele gramaticale de baza. Astfel, au descoperit ca moleculele alcaline din ADN respecta regulile gramaticale obisnuite folosite in toate limbajele umane. Cu alte cuvinte, limbajele umane nu au aparut “la intamplare”, ci sunt rezultatul ADN-ului.
Biofizicianul si biologul rus Piotr Gariaev si colegii sai au explorat si comportamentul vibrational al ADN-ului, adica efectul anumitor frecvente asupra acestuia. Concluzia este stupefianta: cromozomii vii functioneaza exact ca si computere holografice/solitonice folosind radiatie laser generata endogen chiar in interiorul ADN-ului!

Deşi articolul este fără surse, exprimă foarte bine o idee sugerată în cărţi şi articole apărute recent în domeniul „spiritualitate”. Pentru mine, este interesant sa observ cum domenii aparent neconectate (genetica, fizica cuantică, bioenergetica, ortodoxia) converg spre acelaşi corpus coerent de cunoştinţe – ceea ce mă face să cred că aceasta va fi noua versiune existenţială în care vor trăi oamenii viitorului.

Arsenie Boca spunea la un moment dat că păcatele sunt informaţii care se întipăresc în şi modifică structura ADN-ului, astfel se explică mecanismul prin care „păcatele părinţilor cad asupra copiilor”. Da, îndrăznesc eu să completez, dar în cazul acesta ar trebui să fie valabilă şi versiunea inversă, în care o boală considerată genetică poate fi vindecată prin căinţă şi iertare. Astfel se explică minunile prin credinţă…


Anunțuri