Metodele din postarea anterioară se limitau la cazul în care viziunea şi materializarea  se petrec în planul personal. Există însă cazuri în care materializarea viziunilor se produce prin compensare. De exemplu, copiii materializează uneori viziunile părinţilor – mă refer aici la acţiunile realizate de bună voie, nu la cele forţate (deşi adeseori părinţii au reflexul de a proiecta asupra copiilor visele lor nerealizate – tendinţă care le poate strivi personalitatea celor tineri). Alt exemplu este cel în care soţia materializează viziunile soţului (caz interesant, nu? pentru că, de obicei, în România, lucrurile se petrec invers 🙂 ). Sau, discipolul materializează viziunile maestrului, iar calitatea materializării întrece frecvent pe aceea a viziunii… Deci, privit la scară mai mare, materializarea are şi alte faţete, care din planul personal pot să nu fie vizibile.

O altă problemă care merită dezbătută este cea a tipului de alimentare a viziunilor: intensitatea şi constanţa alimentării cu energie mentală. Astfel, echilibrul alimentării şi consecvenţa par să fie caracteristicile cu cel mai mare impact. La polul opus, avem investiţia neuniformă (oscilaţia extrem de intensă, vibraţia accentuată, cu amplitudine mare, dar pe durată scurtă). Asemenea „descărcări” pot avea doar un rol de declanşator, cu condiţia să existe un „ciclu de continuare”, de amplitudine mai mică, dar constant şi continuu. Cine sunt actorii situaţi la cei doi poli? E firesc ca declanşarea neregulată să aparţină mai degrabă polului masculin („top managerii”, adeseori de genul masculin) iar declanşarea constantă să aparţină polului feminin („executivii”, adeseori de genul feminin). Şi iată-ne ,din nou, în faţa polarităţii între Yang şi Yin…



Anunțuri