Cu cîteva zeci de ani în urmă, numele copiilor se alegea în funcţie de legăturile de familie: era pus un nume din neam sau un nume legat de naş/naşă. Alegerea reflecta destul de mult caracteristicile societăţii: colectivism şi model dominant de familie extinsă. În secolul XX, năşia era încă o legătură spirituală sau de familie, nu un ritual fără conţinut sau o relaţie financiară superficială, cum a devenit în prezent.

În zilele noastre, societatea evoluează spre individualism, legăturile de familie se dizolvă treptat, iar indivizii au început să se atomizeze (scade influenţa casătoriei ca instituţie, iar dimensiunea familiei se micşorează). În consecinţă, criteriile alegerii numelor copiilor de către părinţi s-au schimbat: numele se aleg mai mult după sonoritate, modă, apartenenţă de grup sau dispoziţie de moment. Iar un aspect mai puţin conştientizat este influenţa numelui asupra destinului copilului. Un nume odată ales creează predispoziţii pentru personalitate: băieţii cu nume de regi şi împăraţi (Cezar, Alexandru, Octavian) vor avea tendinţa să fie expansivi, dominatori şi orgolioşi, în timp ce cei cu nume de sfinţi (Andrei, Cristian, George) vor demonstra mai multă acceptare, compasiune şi înţelegere. Chiar şi în interiorul categoriilor vor exista distincţii: băieţii cu numele Mihai vor fi „justiţiari” comparativ cu alte nume inspirate de religie; cei cu numele Darius vor fi comozi şi vor tinde să se plafoneze la un moment dat, ca diferenta fata de băieţii care se numesc Victor (=”cuceritori” neobosiţi). La fete sunt valabile aceleaşi observaţii: cele cu numele Elena vor avea idealuri şi activitate socială mai pronunţate, comparativ cu cele cu numele Maria, la care va predomina spiritul de sacrificiu. Trăsăturile acestea de personalitate se vor manifesta în moduri diferite şi uneori difuz: exemplu, băieţii cu numele Răzvan vor fi reformatori şi impulsivi, chiar dacă spiritul de reformă ar putea să îmbrace o haină acceptată social, de la o vârstă în sus. Oricum, să observăm, în ultimii douăzeci de ani,  creşterea frecvenţei unor nume cu rădăcina mai degrabă istorică decât spirituală: se dau băieţilor nume de domnitori (Vlad, Bogdan, Rareş) în timp ce unele nume de sfinţi nu mai au căutare deloc în nomenclatorul de nume posibile (Nicolae, Vasile, Dumitru).

Anunțuri