Vioara ca instrument terapeutic vizează – nu este greu de ghicit – expresia femininului şi a feminităţii. Personajele pe care ni le imaginăm când ascultăm o vioară sunt cele feminine. Da, numai că personajele feminine au drept poartă de devenire şi „cheie” de interpretare relaţia cu masculinul. Atunci, apariţia unor emoţii, suferinţe sau frustrări în audiţia viorii înseamnă de fapt blocaje în relaţia cu masculinul (nu cu femininul, cum am putea crede). Iar relaţia cu masculinul vizează în primul rând relaţia cu tatăl (sau cu figura paternă, în general) şi în al doilea rând, relaţia cu Dumnezeu. În acelaşi timp,  pianul reprezintă masculinul în relaţia cu femininul (cu figura maternă şi cu Pământul, în al doilea rând). Iată de ce bărbaţii cântă la vioară, iar femeile cântă la pian

https://www.youtube.com/watch?v=mCXDayr3Lk0

Anunțuri