După vibraţia masculină trebuia să urmeze vibraţia feminină :). Cea mai reprezentativă vibraţie de acest tip (există multe variante, desigur) nu am găsit-o în muzica românească, ci în cea…(uşor de ghicit) orientală. Nu degeaba anchetele pe tipar Hofstede  au constatat că în ţările orientale culturile naţionale înclină spre feminitate: una din expresiile cele mai evidente ale acestei trăsături culturale se manifestă în muzică. Să adăugăm, însă, că feminitatea orientală nu înseamnă forme generoase şi văluri, iar fundamentalismul şi comportamentele masculine „neevoluate” din unele zone sunt mai degrabă   efectul unei „vârste”  naţionale foarte mici, manifestări ale unor grupuri incapabile să distingă între nuanţe. În partea cealaltă, a receptorilor occidentali, să observăm că filtrul stereotipurilor şi al prejudecăţilor a imprimat pe retina europeană o serie de etichete sărace şi destul de depărtate de spiritul oriental autentic. Pentru acesta din urmă, dar şi pentru vibraţia feminină, cel mai bun exemplu este o voce specială pe care am descoperit-o nu demult, Fairouz („ambasadoarea către stele”, cum e supranumită în luma arabă):

Anunțuri