Acum o mie de ani, am dat admitere la un master de Comunităţi şi cultură cu o lucrare despre o carte superbă: Eseu despre dar, de Marcel Mauss. Cartea vorbea despre o lume arhaică, în care darurile, ca manifestare a „superiorităţii”, erau pârghii de creştere şi de menţinere a  statutului social. Orice contact social începea cu un potlatch, un schimb de daruri care era doar aparent un ritual de introducere. În realitate, cel care plusa mai mult, la fel ca într-un joc de poker cu altă miză decât banii, se situa pe o poziţie socială superioară.

Cititorul acestei cărţi îşi dă seama că un element social convenţional şi neînsemnat, cum a devenit darul în zilele noastre, poate avea şi alte funcţii. Potlatch-ul persistă, în forme rafinate, în anumite relaţii profesionale în care este neclar care dintre parteneri „conduce”: de obicei, cine face mai multe cadouri (materiale sau simbolice) îşi va asuma, cu intenţie sau nu, această poziţie. Acest dinamism al poziţiilor este resimţit la un nivel inconştient: uneori, nişte daruri „nevinovate” determină, în „subteran”, frustrare şi animozitate.

O altă funcţie a darului este, cum îmi atrăgea cineva atenţia de curând, de a crea protecţie. O prietenă îmi spunea că îi suspectează pe bărbaţii care îi fac curte (cunoscuţi, majoritatea, în mediul profesional) că vor de fapt avantaje profesionale, şi atunci le „dăruieşte” din start tot ce au nevoie, ca să fie sigură că nu este manipulată afectiv.

O a treia funcţie a darului este cea de test-drive. Atunci când cineva vrea să intre într-o relaţie de lungă durată, oferă o „promoţie” ca să demonstreze capacităţile deosebite şi care sunt extrem de utile celuilalt. Avem aici exemple multiple, de la prietena care face cadou prăjituri „făcute de mîna ei” prietenului, până la partenerul sărac/necunoscut care oferă partenerului bogat/ilustru  „o mostră” din resursele sale simbolice, foarte necesare în cadrul afacerii comune.

În fine, o a patra funcţie, dar deloc de neglijat, este cea de motivare. Uneori, darul (mai ales cel personal), pentru că vine într-un context simbolic şi în momente importante, poate declanşa revelaţii şi transformări interioare. O carte, o icoană, un gest generos care repară un fir  întrerupt de comunicare, pot fi tot atâtea resorturi de evoluţie şi transformare. Depinde, întotdeauna, şi de polul celălalt al relaţiei – cel care primeşte darul.

 

 

Anunțuri