Ieri a fost o zi altfel decât celelalte…nu numai pentru că o lansare face ca ziua-să-fie-altfel (căci, nu-i aşa, o zi în care se naşte o carte este o zi mare). Reîntâlnirea cu prietenii din blogosferă m-a aruncat pe neaşteptate în atmosfera de acum doi-trei ani. Mi-am adus aminte de ritualul cu vizitarea blogurilor prietenilor (nu mi-a plăcut niciodată să primesc feed. Era important  să deschizi uşa casei. Să te uiţi prin fereastră n-avea sens). Mi-am adus aminte de cafelele băute dimineaţa pe blogul unui prieten sau al unei prietene, petrecerile virtuale cu bere Silva Dark (sau balurile de la curte :)). Amintirea te trezeşte brusc în noua realitate, în care te-ai mutat pe nesimţite şi fără intenţie. Ou sont les neiges d’antan? Prietenii s-au mutat pe Facebook. Atotputernica reţea îţi permite să afli cu maximă rapiditate ce mai fac, ce mai spun, ce îi preocupă. Blogurile, după o efemeră strălucire şi supremaţie, au fost trecute în plan discret de regina reţelelor sociale. Roata timpului, care se învârte din ce în ce mai repede, elimină sensibilitatea, nuanţele, figurile de stil şi comparaţiile: eşti obligat să rezumi esenţialul în 420 de caractere. Sau, şi mai şi, în 120…

Dar, dincolo de asta, când m-am întors de la lansare, am recitit cartea lui Claudiu (apărută la editura Tritonic). Surpriză…cunoşteam cea mai mare parte din conţinut, însă acum era într-o nouă formă. Blogul are o altă alcătuire vizuală şi un alt mod de încorporare a informaţiei (prin adăugare şi interacţiune) – în timp ce cartea este o colecţie independentă de variabila timp: contează densitatea, liantul ideilor şi unitatea de stil. Şi blogul, şi cartea redau autorul – numai că blogul o face interactiv şi prin secvenţe succesive, în timp ce cartea o face unitar şi caleidoscopic.  Blogul provoacă la feed-back, cartea provoacă la tăcere.

Dincolo de asta, cartea demonstrează ceea ce unii autori sau cititori din blogosferă ştiau deja: pentru o minte pătrunzătoare şi originală cum este cea a lui Claudiu, bloggingul nu este o activitate superficială, jurnalieră sau mondenă. Este un mod de a reconstrui realitatea şi, în ultimă instanţă, lumea. Şi, deşi din unele fragmente ale cărţii reiese că nu se poate programa binele (mai ales împotriva curentului…) eu sunt de altă părere. Eu cred că se poate…

http://www.privesc.eu/widget/live/4592

Anunțuri