O colegă postează, pe Facebook, un link cu un articol despre un film difuzat recent la Cannes. Nu am văzut filmul, însă articolul (Viaţa ca un fractal) îmi atrage atenţia. Un fractal este o formă geometrică complexă care, divizată în părţi identice simple produce copii de mici dimensiuni ale întregului. Noţiunea se poate aplica atât la nivel micro (acţiunile şi produsele umane ca rezultat al omului care le-a generat) dar şi la nivel macro (similitudini ale oamenilor drept copii obţinute dintr-un întreg, sau secvenţele care se repetă pentru că reprezintă fragmente dintr-un anumit model).

Probabil, la fiecare om se pot identifica anumite secvenţe care pot fi integrate într-un tipar de viaţă. În acest caz, fractalii sunt multipli (tiparul nu conţine doar un singur tip de secvenţe). Aşa se şi explică de ce oamenii sunt atât de diferiţi, dincolo de asemănarea lor cu „tiparul” de origine, şi de ce creează împrejurări atât de diferite de viaţă. Este interesant cum schimbarea la nivelul întregului antrenează schimbarea fractalilor (acţiuni, exprimări, evenimente generate în câmpul personal) – iar acestea antrenează, în timp, schimbarea condiţiilor şi a mediului de viaţă.

Amintindu-mi despre o discuţie pesimistă din sala de curs, lansez un sondaj pe tema schimbării.

 

 

Anunțuri