Sfârşitul de an aduce, ca o evidenţă, între dovezile altor transformări, această concluzie (sau verificarea titlului cărţii cu acest nume). Aviz tuturor celor care credeau cândva că pot influenţa publicurile din vârful peniţei (fie că erau publicitari, jurnalişti, moguli sau politicieni :)) asistăm la cântecul lor de lebădă…este distractiv spectacolul în care foştii superoameni ai comunicării devin modeşti, maleabili şi empatici faţă de „bobor” – sau, peste noapte, PR-işti cu acte în regulă. Chiar dacă inconştient uneori, relaţia a intrat în prim planul comunicării publice – iar stângăciile celor care încearcă să cucerească audienţele într-un mod primitiv sunt înduioşătoare. Mai există, desigur, şi tabăra „gangsterilor” şi a „cowboy”-ilor întârziaţi, a celor care aplică logica „eu am pistolul, eu fac legea” – a se vedea membrii guvernului 😦 – dar nu le-a rămas mult timp la dispoziţie.

Revenind la statutul actual al publicităţii, barometrul mediului real a îngheţat pe un singur nivel: blazarea celor care comunică şi a publicurilor. Calupurile publicitare prezintă aceleaşi spoturi „de sărbători” afumate de atâta rulare: reclamele la şampanie, băuturi fine şi la ciocolată Merci (care o fi raţiunea pentru a repeta nişte secvenţe care funcţionează cel mult ca fundal auditiv pentru o pauză de la un film…). În fine! Publicitarii, aflând din cercetările de piaţă că nimeni nu mai acordă atenţie pauzelor publicitare (nici măcar dacă se întrerupe filmul pentru cinci secunde în prime time) au găsit o altă metodă: reclama în paralel cu filmul, al cărui ecran se micşorează câteva secunde. Ingenios, dar prin asta se recunoaşte că publicitatea a devenit inutilă… pe fondul redundanţei informaţiilor, a fost tăiată de consumatori de pe lista „surselor” (apar întrebări inclusiv asupra supravieţuirii televiziunilor pe viitor. )

Aşadar, fuga în online! Să vedem ce se rezervă acolo publicităţii. Păi, nu aşa de mult cum cred investitorii în publicitatea online, la ora actuală. Dat fiind că Internetul este preferat pentru eficienţă şi pentru capacitatea de a selecta orice, de la mediu până la conţinuturi, reclamele afişate forţat (cele care „rămân zece secunde pe pagină”, dar „click aici pentru a accesa instant pagina dorită”) nu reuşesc să producă decât enervare, aducând chiar un deserviciu mărcilor respective. Iar cele afişate cuminte pe bara dreaptă a diverselor pagini (portaluri online, de exemplu) rămân cu afişarea… ochiul utilizatorului grăbit le înregistrează doar ca pe un fundal plăcut.

Mai sunt multe de discutat pe tema aceasta, inclusiv despre ineficienţa metodelor de măsurare – poate cu altă ocazie 🙂

Anunțuri