În ultimele săptămâni am făcut călătorii lungi și chiar temerare, căutând instrumente noi de defrișat jungla virtuală. Radicalizarea spațiului public a făcut mediul online să „frigă” pe alocuri. Dar, dincolo de temperatura anormală pentru acest anotimp, m-am întrebat care au rămas locurile virtuale sigure, în care un utilizator se poate informa sau poate vedea opinia reală a altora de seama lui (având în vedere că în spațiul real toată comunicarea mass-media  este trucată). Răspunsul: exclusiv, în rețelele sociale de imediată proximitate. La nivel de ansamblu, numai cineva cu experiență în strategie poate să vadă uriașa iluzie optică la care sunt supuse publicurile – și îmi pare rău că la o parte din iluzia optică virtuală care se desfășoară în prezent am contribuit și eu, fără să vreau, prin unele proiecte ale mele. Aș putea să motivez că nu acestea au fost intențiile, atunci când mi-am transmis viziunea unor colaboratori care nu o meritau.  Probabil, și la construirea bombei atomice au fost folosite descoperiri făcute cu alt prilej, în alt scop, și împărtășite în scopul Binelui, și nu al Răului. Dar, întotdeauna discernământul aparține celor care folosesc ulterior cunoașterea.  Pentru cel care făcut descoperiri și le-a transmis, este prea târziu, nu mai poate să le ia înapoi.

Ce-mi rămâne de făcut? Am căutat, zilele acestea, să mă revanșez printr-un proiect deosebit, care ar fi avut un impact pozitiv în spațiul public. Însă nu s-au găsit parteneri interesați. De unii m-am ferit să audă ideea, pentru că ar fi folosit-o pentru interesele lor politice; alții au auzit și nu au crezut, pe alții nu i-a interesat, iar alții s-au mișcat prea încet. În concluzie,  ideile mele și capacitatea de implementare sunt prea avansate pentru stadiul de acum al societății.  Așadar, o să iau o pauză, până când Dumnezeu îmi va da un semn că vrea să le folosesc.  Nu am obiecții cu privire la lungimea pauzei. Măcar voi avea parte de liniște…

Anunțuri